Dacă ne gandim la faptul că rostopasca se intalneşte adesea in vechile cărţi despre plante medicinale sub numele de „buruiana-de-cele-sfinte” sau „buruiene-sfinte” ne putem imagina de ce prestigiu se bucura odinioară in popor această plantă medicinală. Alte denumiri sunt „ai-de-pădure”, „iarba de negi”, „iarba randunicii”, „nelegariţa”, „scanteiţa” etc. Rostopasca se dezvoltă ramificat atingand o inălţime de 30-80 de centimetri. Ea infloreşte incepand din luna aprilie, pe tot parcursul verii şi pană toamna. Dar şi pe timpul iernii cand zăpada acoperă tot, putem găsi rostopască dacă avem intipărit in minte locul unde creşte. Rostopasca preferă vecină-tatea zidurilor, a gardurilor, a groho-tişurilor de pantă, precum şi livezile.
Vindecă aproape tot
Rostopasca este depurativă (deci curăţă sangele) şi homeopatică (deci ajută la formarea sangelui). Este recomandată asociată cu urzicile şi mlădiţele de soc, in leucemie. Numai că trebuie să se bea minim doi litri pe zi din amestec de ceaiuri pentru a da rezultate bune. Rostopasca este de incredere in bolile hepatice grave, dacă se foloseşte in forma homeopatică. Curăiind atat sangele cat şi ficatul ea are o influenţă dintre cele mai bune şi asupra metabolismului. Această plantă medicinală este folosită cu succes in afecţiunile biliare, renale şi hepatice. Pusă in vin (30 de grame de rostopască impreună cu rădăcinile de lasă două ore intr-o jumătate de litru de vin alb) inlătură foarte rapid icterul. Este indicată şi in tratarea hemoroizilor care dau arsuri in zona anusului, in combaterea inţepăturilor şi a senzaţiei de ^cuţite^ in timpul urinării, ca şi contra vajiitului la urechi. In toate aceste cazuri se pot bea cate două-trei ceşti pe zi (care nu se prepară prin fierbere ci doar prin opărire) prin inghiţituri mici. Acesta este folosit extern contra bolilor de cancer de piele, contra bătăturilor, a negilor şi a eczemelor care nu vor să se vindece. Cataracta şi petele pe cornee dispar treptat. Sucul ajută chiar şi in cazul sangerării reţinei. Se ia o frunză de rostopască, se spală, iar tulpina ei fragedă se zdrobeşte intre degetul mare şi degetul arătător, umezite in prealabil. Zeama astfel obţinută este unsă cu arătătorul, ţinannd ochii bine inchişi, inspre coada ochiului. Deşi nu este pusă direct in ochi, acţiunea ei se comunică totuşi ochilor. Acest lucru se poate incerca pentru a trata cataracta, vederea slabă şi in mod preventiv pentru ochii sănătoşi dar suprasolicitaţi.
Mod de folosire
Infuzie – o linguriţă rasă de plantă la un sfert de litru de apă (se opăreşte doar). Suc proaspăt – frunzele tulpinile şi florile se spală şi se trec in stare umedă prin storcărtorul electric (pentru folosirea externa). Tinctura – a se procura din farmacii fiind un produs homeopatic. Macerat de vin – se toarnă o jumătate de litru de vin alb peste 30 de grame de rostopască cu rădăcini cu tot şi se lasă să stea două ore., apoi se filtrează şi se bea in inghiţituri mici.