Păşunea, in condiţiile judeţului Sălaj şi nu numai, reprezintă cea mai ieftină modalitate de furajare a animalelor pe timpul verii şi asigură necesarul de masă verde, in funcţie de zona geografică unde este situată. Astfel pe păşunile de campie sezonul de păşunat incepe la sfarşitul lunii aprilie şi durează pană in luna octombrie insumand un total de zile de păşunat cuprins intre 170-200 de zile pe an. Păşunile de deal situate la o altitudine intre 200-700 de metri, asigură o perioadă cuprinsă intre 140-160 de zile. Un rol important in folosirea raţională a păşunilor il are data inceperii păşunatului. Astfel, păşunatul mai devreme, primăvara timpuriu este dăunător, deoarece duce la distrugerea ierburilor valoroase, intarzie dezvoltarea acestora, iar terenul fiind moale animalele lase urme adanci şi bătătoresc pşăunea. pe aceste considerente păşunatul ar trebui să inceapă cand pămantul este zvantat, astfel ca animalele să nu lase urme, ierburile graminee sunt la inceputul formării paiului, leguminoasele incep la formarea lăstarilor laterali. Normal ar fi ca păşunatul să inceapă după data de 10 mai.
Avantajele păşunatului
Folosirea nutreţului verde pentru păşunat prezintă următoarele avantaje: consumul de muncă mai redus, prin eliminarea recoltării, transportului şi administrării la iesle; producţii superioare din punct de vedere cantitativ şi calicativ, spor in greutate destul de ridicat; condiţii pentru o stare de sănătate mai bună, datorită mişcării şi influenţei benefice a razelor solare asupra organismului animalelor; creşterea indicelui de fecunditate; refacerea mai rapidă a covorului vegetal datorită faptului că taurinele efectuează păşunatul la inălţimi mai mari (3-4 centimetri) pe parcele unde predomină plante de talie mică.
Dezavantajele păşunatului
Există şi unele dezavantaje cum ar fi: pierderea de masă verde prin călcarea şi murdărirea păşunii in perioada de ploi; ruperea ilegală a diferitelor plante, păşu-natul selectiv, care determină cu timpul modificarea compoziţiei floristice a păşunii, in defavoarea plan-telor valoroase; intarzieri in regenerarea plantelor in condiţiile asigurării unei perioade suficiente pentru odihna şi refacerea parcelelor; pericolul transmiterii de boli in condiţiile nerespectării parcelelor şi necurăţirii lor; călcarea şi distrugerea ţelinei in perioadele ploioase, urmate de imburuienarea păşunii.
In timpul perioadei de vegetaţie se pune problema modului de utilizare a pajiştilor care se poate face aşa cum am arătat prin păşunat sau prin cosit şi administrare la iesle. Dumneavoastră alegeţi!