Redacția
Se vehiculează mereu ideea asocierii in agricultură. Interesant este că o parte dintre fermierii romani, după unele teorii chiar cea mai mare parte a agricultorilor, fug de asocierile agricole, ca dracu@ de tămaie, tocmai pentru că acestea le amintesc de fostele CAP-uri ale lui Ceauşescu. Cu certitudine fostele cooperative agricole de producţie (CAP) işi aveau şi punctele lor bune şi punctele mai puţin bune. Mulţi le hulesc acum, dar există şi persoane care plang după acestea. Şi nu ne gandim neapărat la cei care au profitat de pe urma lor, ci la insăşi faptul că mai bune, mai rele, CAP-urile produceau granele necesare Romaniei, intr-o perioadă in care Romania exporta cereale şi nu importa ca in zilele noastre.
Care a fost partea bună a CAP-urilor dinainte de 1989? Terenul era lucrat in mod organizat; producţiile obţinute, in general, erau bune; baza materială permitea o exploatare a terenurilor in condiţii optime, nu găseai petec de pămant pustiu.
Care a fost partea rea a lucrurilor? Producţiile raportate in majoritatea cazurilor erau mincinoase; furturile comise de către şefi şi membrii de partid; proprietatea era a tuturor şi a nimănui.
Dumneavoastră, cei mai in varstă, ce amintiri aveţi legate de CAP-uri?
