Zice-se ca romanii au un simt al realitatii imediate si al umorului iesit din comun. Dar sa exemplificam. In Romania democratica de astazi, spune o foarte recenta statistica, deja zece la suta dintre conationali nu au stiinta de carte. Nu stiu adica nici a scrie si nici a citi. Dintre ceilalti mai bine de 40 la suta buchisesc alfabetul, cititul ori pura semnatura pe o hartie sunt corvezi greu de indeplinit. Cum ignoranta e sora buna cu fericirea prostului si cum prostia nu doare, cei despre care va vorbesc, n-am indoiala, se simt ca in sanul lui Avraam. Fiindca, iarasi vorba cuminte!Cap am, minte ce-mi trebuie! Acum sa presupunem ca ai nu doar stiinta de carte, ci si invatatura adunata din belsug. Aurul cenusiu vei constata deindata, in timpurile noastre, nu e decat o grea povara. Ai carte, ai parte! De dispret, de umilinta, de persiflare, de saracie, de amaraciune si inca si de inca. Cine isi toceste coatele pe bancile scolior n-are vreme sa adune. Sa cotcareasca, sa fure, sa insele, sa se-nfoaie in pene. Scoala vietii e una mai directa, cu noian de lectii practice, perfectionate acum prin mai toate locurile vestite din ceea ce numim UE. Pentru romani, invatati sau nu, batranul continent a devenit un imbietor Eldorado. Cei cu bani trimit odraslele la studii acolo unde e mai scump. Nu conteaza apetenta pentru studiu. Important e sa fii unde se afla crema elitelor. Restul – si mai raman destui – pribegesc pe unde nimeresc pentru un codru de paine. Bine, bine, parca va aud, avem amar de bogatani, ca sa nu zic si de amploaiati pentru care zicala „prost sa fii, noroc sa ai” vine ca o manusa! Pai, exceptia zideste regula.