Un val de tristete m-a cuprins la sfarsitul saptamanii trecute vazand ca in marea majoritate a municipiilor din tara, ba si in orase mai de mana a doua „Ziua Recoltei” a adunat la un loc sute de producatori agricoli, oameni de ambe sexe si toate varstele pentru a se bucura de roa-dele toamnei, pentru a aduce prinos de multumire celor ce au intors ogorul si le-au vegheat. Asta in contextul in care in Salaj, de cativa ani buni, nici „Ziua Recoltei” nici „Toamna Salajeana” n-au fost scoase din cotloanele prafuite spre a ne imbucura sufletele si a limpezi vinul tulbure al gandurilor noastre tomnatice. Azi in Salaj nu mai avem „Ziua Recoltei”, chiar daca ea vine de undeva din negura istoriei.Au mai rezistat pe alocuri serbari campenesti traditionale, gen „Masurisul” de la Pria, ori „Zilele Cetatii” de la Almasu, ori „Festivalul dansului femeiesc” si alte cateva intalniri ale fiilor satului. In schimb avem multe alte manifestari, mai mult sau mai putin populare, cu iz neaos sau european. Nu care cumva sa pierdem ocazia de a ne alinia la standardele continentale si la datul in stamba cu orice pret. Traditia seculara a fost inlocuita cu „proiecte”. Fel de fel, improvizate ingenios, aprovizionate generos. Ziua roadelor de pe vremuri a fost inlocuita, treptat si pe nesimtite cu un vast paienjenis de „manifestari” si „evenimente culturale” , in general intinse pe mai multe zile ca sa incapa mult mai multe „acte” de cultura, „suite de evenimente”, dans, muzica, bufet rece, bufet cald si ce o mai gasi prin frigiderele inspiratiei producatorii de proiecte. Unde-s mustul proaspat, tulburelul si pastrama de toate felurile? Unde-s gratarele fumegande si sufletele inaltate ca intr-o vajnica si grandioasa Oda a bucuriei? Unde-s zilele recoltelor salajene de altadata?

Post Views: 55