Marxismul și Neomarxismul

 

Ziua bună, dragi cititori!

Istoricul Nicolae Iorga ne spunea că ”istoria își bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se…” Pornind de la acest gând și copleșiți de babilonia actuală din toate domeniile, suntem îndemnați să mergem în trecut pentru a descoperi rădăcinile acestei dezordini, pentru a-i pricepe mai bine ideologia și consecintele și pentru a o identifica în prezent.

Ce este ”marxismul” și ”neomarxismul” și cum au influențat aceste doctrine societatea?

Marxismul clasic este o doctrină creată și dezvoltată de filosoful german Karl Marx pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Această ideologie desemnează o vastă gamă de idei și de noțiuni teoretice sau practici politice, aflate de multe ori în contradicție una cu alta. Diversele ”brațe” ale marxismului cuprind și doctrina partidelor socialiste înainte de anul 1914, precum și doctrina partidelor comuniste occidentale și mai ales doctrina partidului comunist rus. Luând modelul bolșevic, după anii 1940 au apărut numeroase regimuri similare în multe colțuri ale lumii, apelându-se la marxism ca bază intelectuală pentru linia politică.

Marxismul a văzut cauza nedreptăților sociale în legile naturii capitalului. Capitaliștii deveneau tot mai bogați iar proletarii tot mai săraci, ajungându-se la inevitabile lupte de clasa. La toate acestea se adăugau crizele economice care îi obligau pe capitaliști să recurgă la ajutorul statului, iar statul la banul public.

Pentru evitarea tuturor acestor dificultăți, marxismul nu a propus schimbarea clasei dominante ci transformarea tuturor membrilor societății în proletari. Marxiștii spuneau că acest egalitarism va face ca toate conflictele interne și externe să înceteze. Se ștergeau astfel diferentele dintre intern și extern, națiunea și statul ei dispăreau și rămânea doar ”internaționala comunistă”.

Marxismul s-a dovedit a fi o utopie falimentară, care a avut urmări catastrofale pentru economie și pentru conștiința oamenilor. Chiar dacă, într-o anumită măsură, etatizarea proprietății a dus la etatizarea gândirii, omul nu a încetat să-și dorească libertatea, intimitatea și proprietatea privată. Familia, formată din soț, soție și copii, uneori având gospodărie comună cu bunicii, a supraviețuit.

Pornind de la eșecurile marxismului clasic, neomarxismul vrea să ”corijeze” greșelile doctrinei inițiale, pentru a-i atinge obiectivele în alte moduri.

Neomarxiștii apar în peisaj îmbrăcați în costume mesianice, chemați să salveze lumea prin pedepsirea celor nesupuși și conducând-i către o societate ”promisă”, egalitară. Neomarxistii se bazează pe știință, care este obiectivă, și nu pe emoții sau raționamente subiective.

Marxismul a dorit proletarizarea societații prin colectivizarea ei. Neomarxismul dorește proletarizarea societății prin colectivizarea identității culturale și a gândirii.

Școala de la Frankfurt este reprezentativă pentru doctrina neomarxistă. În anul 1922 Felix Weil înființează această instituție, care a purtat la început numele de ”Institutul pentru Cercetări Sociale”. Școala avea scopul de a modela gândirea germanilor până în acel punct în care ei să accepte morala comunistă. Neputând distruge prin revoluție morala germană, școala își promovează intențiile îmbrăcându-le în forme filantropice. Ce nu poți face imediat prin forță, poți face în timp prin propagandă mediatică.

Premisele școlii erau: lupta dintre sexe, lupta dintre studenți și profesori, dintre defavorizați și privilegiați, dintre minoritate și majoritate, dintre săraci și bogați, dintre albi și negri, dintre heterosexuali și homosexuali. Tradiția trebuia distrusă pentru că este un mijloc de dominare, ierarhiile compromise pentru că sunt un mijloc de discriminare, iar intelectualii cu convingeri conservatoare trebuiau stigmatizați pentru că se opuneau progresului. Rețeta era simplă: hrănirea dușmăniei, desființarea diferenței, relativizarea oricărei însușiri esențiale omenești.

După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, premisele școlii de la Frankfurt înfloresc în Germania, SUA și, ulterior, în multe părți ale lumii.

Egalizarea forțată a averilor susținută de marxiști avea un oarecare sens moral…dar relativizarea tuturor diferențelor (între părinți, între sexe, între bolnavi și sănătoși, între credincioși și necredincioși…etc.) conduce la o nemaîntâlnită dezordine și confuzie identitară generală.

Această ideologie devenită internațională urmărește ca omul să fie lipsit de identitate etno-culturală, familială și religioasă. Statul însuși dispare și apare globalizarea. Cetățeanul universal devine cetățeanul nimănui. Ținta predilectă este Dumnezeu, credința creștină, familia, națiunea, ereditatea, etnia, masculinitatea, heterosexualitatea, rasa albă.

Dragi cititori, vedem astăzi cât de profund și virulent este inserat în societate evantaiul de concepte marxiste și neomarxiste. Cine nu și-ar dori o lume în care să nu mai existe nedreptăți, discriminări și abuzuri? Dar ducând această dorință salutară până la absolutism, transformând-o într-o armă egalitaristă cu care se distrug toate ierarhiile, atunci rezultatul este grav. Distrugi o civilizație, distrugi conștiința, distrugi omul!

Vă îndemn și mă îndemn să învățăm din lecțiile trecutului și să fim vigilenți la capcanele ascunse ale unui viitor edenic iluzoriu.

Toate cele bune!

(Sorin Lavrig, Plaga neomarxistă)