Bijuteria de la spălătorie
Dau să ies cu maşina de la spălătorie şi, cu coada ochiului, văd că la una dintre boxe intră o maşină ce a făcut istorie în perioada comunistă. De fapt, a fost primul model de autoturism produs în România după cel de-al doilea război mondial: Dacia 1100. O maşină aşa zis românească, cu piese franţuzeşti, după modelul Renault 8.
O fi vârsta (bătrâneţea) sau nu ştiu care e explicaţia, dar am, aşa, o înclinaţie spre vechi. Îmi plac la nebunie casele vechi, tradiţionale (le-aş cumpăra pe toate şi le-aş restaura), îmi plac obiectele vechi şi, bineînţeles, maşinile vechi, de epocă.
Aşa că, fac cale întoarsă, parchez maşina la umbră şi mă întorc să văd care e treaba cu prima Dacie produsă în “epoca de tristă amintire”.
Deşi are mici semne de rugină pe ici, pe colo, maşina arată impecabil, la vârsta ei. Actualul proprietar, Şandor Torok, a vrut să-i sublinieze “etatea” şi în numărul de înmatriculare – 69. E un autoturism produs în 1969, la un an după ce a intrat în producţia de serie. Are culoarea verde turcoaz (verde 57), una din cele cinci culori disponibile la lansare.
“Producţia a început în 1968, din câte ştiu. Prima Dacie a fost un rebut. A doua i-a fost dedicată lui Ceuşescu şi se spune că în spate, la motor – pentru că acest tip de Dacie are motorul în spate, avea un lingou de aur de un kilogram, pe care era inscripţionat o dedicaţie pentru acesta. Maşina mea are numărul de serie 13.000, din total de 38.000 – 40.000 câte s-au produs, până s-a trecut la Dacia 1300”, spune Şandor, în timp ce şterge cu o cârpă stropii de apă rămaşi pe maşină după spălare.
O pregăteşte pentru un eveniment cu maşini de epocă ce va avea loc la finalul săptămânii, la Carei, şi vrea să fie cât mai frumoasă.
“E singurul model de Dacia cu roţi de 15 inci, iar motorul toarce frumos şi acum. Înţeleg că viteza maximă era de 120 de kilometri la oră, dar eu am mers cel mai mult cu ea cu 100 de kilometri la oră. Acum, o ţin undeva la 70-80 kilometri la oră, pentru că nu vreau să o forţez”, susţine acesta.
O atitudine de înţeles, pentru o maşină de epocă ce nu se pretează la raliuri, ci mai degrabă la plimbări de relaxare, în care să savurezi bucuria de a conduce un astfel de autoturism pentru care nu viteza şi nici măcar confortul nu sunt prioritare.
Şandor a acumpărat maşina acum câţiva ani, cu 5.000 de euro, şi ar vrea să o restaureze complet, însă costurile unui astfel de “facelift” sunt foarte mari, de circa 20.000 de euro. Până una alta, pasionatul de maşini de epocă strânge piesă cu piesă şi speră ca într-o zi să reuşească imposibilul, iar maşina să revină la strălucirea pe care o avea la ieşirea de pe linia de fabricaţie.
Lansată în 1968, Dacia 1100 era bazată pe Renault 8, o berlină cu tracțiune și motor pe spate. Modelul a fost disponibil în următoarele culori: verde turcoaz (verde 57), roșu grenat (roșu 28), crem (alb 40), gri deschis (gri 83) şi albastru (albastru 68).
Motorul Renault Cléon-Fonte („Sierra”) dezvolta 46 CP (35kW) la 4600 turații și propulsa autoturismul până la 132 km/h. Era montat longitudinal pe spate și răcit cu apă.
Prețul inițial a fost în jur de 55.000 lei, în condițiile în care salariul mediu net în 1968 era de 1.139 lei.
Primul automobil ieșit pe poarta fabricii la deschiderea din 20 august 1968 a fost făcut cadou Secretarului General al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu. Pe o plachetă comemorativă din compartimentul motorului se poate citi: “Primul autoturism de serie fabricat în RSR. Muncitorii, inginerii și tehnicienii constructori de mașini, vă aduc dumneavoastră tovarășe Nicolae Ceaușescu prinosul de recunoștință pentru inițierea producției de autoturisme în România și pentru grija permanentă ce o purtați dezvoltării industriei noastre socialiste”. În realitate, Nicolae Ceaușescu a primit modelul nr. 75, potrivit Wikipedia.
