Cavaleria Sfântului Gheorghe

Dragi cititori, astăzi întreaga creștinătate de rit bizantin și latin aduce un omagiu deosebit Sfântului Gheorghe, unul dintre pilaștrii care au susținut valorile morale creștine în vremurile marilor persecuții.

Într-un peisaj actual, în care dialogul despre cavalerismul moral și despre virtute a devenit atât de perimat, mulți ne întrebăm: ce rost au atâtea sărbători cu sfinți? Ce rost au sfinții?

Dacă nu le-am înțeles încă rolul în viața noastră, dacă nu știm cum să ne ”comportăm” cu ei, dacă nu suntem conștienți cât este de important să le vorbim copiilor noștri despre eroismul lor, să ne ancorăm serios într-un vast research și să ne lăsăm uluiți de epopeile vieților pe care aceștia le-au trăit, fapte legendare și fascinante, înaintea cărora Spiderman și Batman își pierd orice credibilitate și valoare.

Sfinții au fost elite morale, iar elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale. Sfinții au fost acei oameni firești care, prin credință, au știut să-și trăiască umanitatea la cele mai înalte forme. Sfinții au fost acei oameni care au înțeles că, în biserică, poți primi definiția integrală a vieții și răspunsul la cele mai mari întrebări existențiale. Sfinții au fost cei care au înțeles că, înaintea făuritorilor de cultură, mai presus este Christos, care este făuritorul Sensului. Ei au fost cei care au înțeles că, fără gândul la nemurire și mântuire, libertatea este de neconceput; că ordinea, în afara adevărului, este dezordine. Sfinții au fost suveranii lor perfecți, singurii oameni care nu au putut fi suspectați că se înspăimântă înaintea morții.

Sfântul Gheorghe se numără printre cei care fac parte din acest florilegiu uman impresionant. El s-a născut în Cappadocia, într-o familie creștină de origine greacă și a trăit în timpul domniei împăratului Dioclețian.

În viața lui vedem eroismul creștinilor din acele vremuri, pentru că, Gheorghe, parcurgând ierarhia militară și făcându-se remarcat datorită calităților sale, în ciuda decretului împotriva creștinilor, emis de Dioclețian în 303, a ales să-și mărturisească public credința creștină, în ciuda tuturor torturilor la care a fost supus.

Loviri cu sulița, lespezi de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită, bătaia cu vâna de bou și toate celelalte suplicii nu au reușit să-l facă să renunțe la principiile sale. Sfântul Gheorghe și-a primit astfel cununa martiriului, lăsând pentru posteritate, mai presus decât orice, lumina adevărului-certitudinea credinței creștine, dar și un bogat tezaur de întâmplări deosebite pe care pietatea și poezia veacurilor le-au îmbrăcat sub diverse forme de-a lungul anilor.

Există țări și regiuni care îi poartă numele și altele care l-au ales ca patron spiritual deosebit: Genova, Portugalia, Lituania și, mai ales, Anglia. Englezii i-au imprimat chipul și pe monezile lor, ceea ce a dus la expresia ”cavaleria Sfântului Gheorghe”.

Prenumele Gheorghe este unul dintre cele mai răspândite din lumea întreagă și provine din limba greacă, având înțelesul de lucrător al pământului ( geo= pământ, ergon=muncă).

Dragilor, să ne detoxificăm mintea și inima, înconjurându-ne cu imaginile sfinților. Mare lucru este să ajungi la miezul vieții, așa cum au făcut-o ei! Mare lucru este să jubilezi înaintea suferinței și a morții! Mare lucru este să vezi frumusețea, sub dărâmături!

La mulți ani tuturor celor ce poartă numele acestui sfânt, dar și celor ce se luptă să-și trăiască principiile creștine!