Izvorul Tămăduirii

Dragi cititori, credincioșii creștin-ortodocși sărbătoresc astăzi Izvorul Tămăduirii. Această sărbătoare este celebrată anual, în prima vineri din Săptămâna Luminată.

Originea ei ne-o descoperă o minune care s-a petrecut lângă un izvor de lângă Constantinopol. Potrivit tradiției, un orb și-a recăpătat vederea spălându-se pe ochi cu apa izvorului. Aici, orbul a ajuns călăuzit de viitorul (la acea vreme) împărat al Bizanțului, Leon I (457-474). Leon a fost, la rândul lui, călăuzit și îndemnat de Fecioara Maria. Ajuns în scaunul împărătesc, Leon I a construit la locul respectiv o biserică unde s-au petrecut, de-a lungul timpului, multe întâmplări miraculoase. Această biserică, situată în vechiul cartier Vlaherne, se mai vede și astăzi în Istanbul.

În această zi, în biserici, după celebrarea Sfintei Liturghii, se face sfințirea aghesmei mici. În unele locuri există credința că cei care consumă această apă sfințită se pot vindeca de boli sufletești sau fizice. De asemenea, se mai păstrează obiceiul ca preoții să meargă la izvoarele de apă pentru a le sfinți, protejându-le astfel de secare sau de adăpostirea duhurilor rele în preajma lor.

În tradiția populară, Izvorului Tămăduirii este pentru săpătorii de fântâni cea mai spornică zi din an, deoarece apele sunt zbuciumate și zgomotoase, fiind mai ușor de găsit.

Dragilor, sursa fundamentală a acestui izvor al tămăduirii rămâne Christos. ”Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”, relatează Evanghelia după Ioan. Lucrarea harului divin, cea care purifică templul interior, este, în esență, izvorul tămăduirii. Ea întreține virtuțile vieții morale și numai virtutea, unită cu o cunoaștere dreaptă, este singura demnă și capabilă de a guverna și de a-i conduce pe alții, în timp ce toate celelalte demnități, fără virtute, sunt lucruri periculoase și deplorabile.

În starea orbului de lângă izvor ni se înfățișează, pe de o parte, tabloul unei omeniri aflate în suferință, iar pe de altă parte, așteptarea vindecării celui care are o speranță infinită în puterea lui Dumnezeu.

Să căutăm, așadar, acest element esențial al existenței noastre, ”izvorul tămăduirii”, ”apa vie”, cea care, atât în Scriptură, cât și în unele creații literare românești, oferă eroilor putere și însușiri supranaturale.