Se tot pedaleaza pe ideea ca Ministerul Agriculturii incurajeaza tinerii sa lucreze in agricultura. Fie prin programul „Ferme de familie”, cu argumentul ca se pot accesa fonduri europene in valoare de 125.000 de euro, fie pe Masura 112 – „Instalarea tinerilor fermieri”, cu argumentul ca se pot accesa pana la 45.000 de euro, in functie de numarul Unitatilor de Dimensiune Economica (UDE). Si se pedaleaza…in gol.

A te muta in mediul rural nu-i chiar asa de simplu, chiar si daca mostenesti acolo o mica proprietate. Cu catva timp in urma scriam in coloanele ziarului nostru despre doi tineri din Poiana Blenchii, care, intorsi dupa zece ani de truda de pe tarlalele Spaniei, au incercat sa isi infiinteze ferme prin Masura 112. Dupa mai bine de un an de asteptare si bani cheltuiti s-au tre-zit ca proiectele lor au devenit eligibile, dar fara surse de finantare. Cu alte cuvinte, sunt destepti, dar ghinionisti. Ispititi de promisiunile guvernantilor si in special ale lui Daniel Constantin, ministrul Agriculturii, ramasi fara locuri de munca, in jur de 150 de tineri salajeni au evadat in decurs de un an din chingile urbanului spre mediul rural, incercand sa-si castige existenta din cultivarea pamantului sau din cresterea animalelor. Marea majoritate dintre ei aveau datorii la banci si nadajduiau sa se echi-lbreze financiar, iar unele familii tinere chiar au ramas fara casa, dupa ce bancile le-au scos apartamentele la vanzare pentru ca nu si-au mai achitat ratele. Somajul a crescut luna de luna, asa ca locuri de munca…

Nu castigi la tara cat sa-ti platesti ratele la banci
Un caz concret este cel al lui M. Baban, din Bezded, un tanar de 31 de ani care s-a mutat in satul natal cu sotia si cei doi copii. Pe langa cultivarea pamantului, s-a apucat de cresterea albinelor. A accesat Masura 141 si Programul National Apicol. Dupa trei ani de truda la tara a obtinut 5.000 de euro, prin „masura saraciei”. Din calculele lui M. Baban, reiese ca a ramas in mana, dupa trei ani, cu 1.500 de euro, ceea ce ar veni 500 de euro pe an. „Acesti bani nu imi ajung sa-mi pla-tesc rata la banca. Asa ca m-am imprumutat la parinti si la consateni. Nu stiu cand o sa-i pot restitui, pentru ca din lucratul pamantului nu poti pune ban pe ban”, afirma dezamagit tanarul din Bezded..

Faliment inainte de pornire
Maria Ciglenean, din Borza, dupa desfiintarea „Filaturii” din Jibou, s-a retras in satul natal unde cu fonduri de la SAPARD a intentionat sa injghebe o ferma de melci. S-a indatorat in banci, a cumparat materialele pentru ferma (tabla, sarma impletita, stalpi) de zeci de milioane de lei. Cand totul a fost gata si urma popularea fermei cu samanta din Italia, Maria Ciglenean s-a vazut lipsita de fonduri. Asa ca a apelat la imprumuturi de la persoane fizice. Dar ferma n-a fost niciodata populata cu melci. Banca i-a scos la vanzare casa si gradina. Si totul s-a dus de rapa.

A dat catedra pe zmeura si se descurca cat de cat
Dorinta de a emigra spre mediul rural nu este una noua in contextul in care tot mai multi tineri au restante la banci si sunt loviti de flagelul somajului. Cel putin, la tara mancarea poate fi asigurata, daca te reprofilezi pe agricultura ori pe cresterea animale-lor. Se poate trai de pe urma lor, se pot amenaja solarii, cultiva legume pentru autoconsum si chiar un surplus pentru piata. Iuliu Petrule din Baica a absolvit „Istoria”. Nu a reusit sa se titularizeze pe o catedra asa ca, in loc de a umbla in fiecare toamna pe la usile Inspectoratului Scolar Judetean, a ales sa se apuce de agricultura, la el in sat. La inceput, mai timid, a infiintat o cultura de zmeura pe 0,5 hectare. Vazand ca treaba merge, si-a extins cultura de zmeura si a trecut si la coacaz negru. Profitul, ce-i drept nu mult, n-a intarziat sa apara. A incheiat contracte cu supermarket-uri din Cluj si Zalau. In toata povestea asta, „mentor” l-a avut pe cunoscutul inginer horticol, Nicolae Orlae din Hida, care este unul dintre cei mai cotati producatori din tara de puiet de arbust fructifer. Iuliu Petrulea n-a apelat inca la fonduri europene, pentru ca, zice el, „e prea multa birocratie, dar s-ar putea sa incerc sa accesez fonduri pentru o ferma familiala.” Cu fonduri s-ar descurca mai bine, dar trebuie sa puna si el bani pentru cofinantare, nu are inca de unde, iar de imprumut la banca… nu prea-i vine sa se bage dator.

Viitorul suna bine, daca ai bani
Zilele trecute, Nicolae Popa, director ge-neral adjunct in cadrul Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, afirma: „Avem in vedere acordarea a 70.000 de euro pentru tinerii care vin in mediul rural pentru dezvoltarea unei afaceri”. Noi preconizam ca in perioada urmatoare sa marim aceasta suma, sa vina in ajutorul tinerilor care vin in mediul rural”, completeaza Popa increzator. Toate bune si la locul lor, numai ca directorul adjunct a omis sa spuna ca pentru deschiderea si dezvoltarea unei afaceri este nevoie de cofinantare. Cati tineri vor avea inca 70.000 de euro, daca nu se imprumuta la banci, pentru a incepe afacerea? Si daca se imprumuta, fac fata rambursarii, cu dobanzile coplesitoare aferente?

Post Views: 49