Mai ca nu este zi din saptamana in care sa nu vezi si sa nu auzi pe ulitele satelor salajene strigandu-se ca din gura de sarpe „Hai la oale, dam pe nuci!”. E vremea nucilor, si cei care au in sange cat de cat un iz de gheseft profita din plin de aceasta oportunitate. E banoasa si mai putin nascatoare de sudoare. Mai nou, trec prin satele noastre autoturisme de la geamul carora esti imbiat cu ulei, zahar, orez, bineinteles la schimb pe nuci. Sunt intermediarii, mai tuciurii sau mai albiniti, care cumpara nucile de la sateni in schimbul unor produse de uz casnic sau produse alimentare, unele de-a dreptul dubioase. Si schimbul nu e echitabil. Un kilogram de nuci in coaja contra unui kilogram de ulei. In piata agroalimentara a Zalaului, ieri se vindeu nucile in coaja cu 15 lei kilogramul. Si, tot ieri, kilogramul de ulei era intre 5,1 si 6 lei. De cele mai multe ori afacerea tine. Bineinteles, nu pentru taranul caruia nucul i-a umbrit toata gradina, ci pentru cel care stie sa faca business-ul mai mult sau mai putin cinstit.

Hai la oale, covoare si perdele…
Am cunoscut cativa intreprinzatori din Pusta Vale, dar si din Sanmihaiu Almasului ori Dersida, care din comertul cu nuci si cu fulgi de oratanii si-au cumparat masini si si-au inaltat case. „Nu-i usor sa bati ulitele satelor din zori pana la lasatul intunericului, uneori pentru nimic, alte ori pentru o cofa de nuci”, se plangea Gaspar Andrei din Pusta Vale. Intreaga familie a lui Gaspar practica de generatii acest fel de comert ambulant. Vinde oale refuzate la controlul tehnic de calitate, vinde covoare si perdele roase de soareci sau gaurite de carii, dar, cum spuneam, nu pe bani. E un troc, dar din pacate nu la fel de profitabil pentru ambele parti. Mezinul familiei Gaspar, Rozmarin, are „repartizate” doar o parte din judetele Transilvaniei, restul fiind strabatute de celelalte rudenii. Tocmai de aceea se si intalnesc asa de rar. Noroc cu „analiza profitului”, care se face odata la cateva luni, ocazie cu care se mai reuneste si „satra”.

N-ai permis, nu cumperi nuci
Samuil Lingurar din Dersida, de-o viata achizitioneaza nuci si pene de prin tara, fie pe bani, fie pe produse alimentare. Si-a trimis toti cei trei copii la scoala pentru a invata carte si a obtine permis de conducere. Acum nu mai angajeaza sofer roman pe autoturismele cu care colinda tara, astfel ca tot profitul ramane in familie. Dupa ce se intoarce de pe drumuri, nucile trebuie musai verificate. Care nu sunt suficient de uscate, le intind pirandele la soare pe prelate sau lipideaua. Culoarea miezului e foarte importanta; nu trebuie sa aiba nici urma de umbre, altfel nu merge la „export”.

Pret dublu la vecinii nostri

Familia Katona din Sarmasag a iesit din penele cele rele. Nucile au scos-o la liman. Gyuri, capul familiei, lucra inainte de revolutie cauaci la C.A.P. Cu potcoave si caiele, doar se tara prin existenta. Cu toate ca a inceput timid cu nucile si fulgii de pasare, astazi n-ar da aceasta „meserie” nici pe cea de parlamentar. Si-a asezat feciorii la casele lor, le-a cumparat autoturisme, si-a maritat cele doua fete cu zestre buna si, cu toate acestea, o bruma de bani tot a mai ramas si pentru el. In fiecare toamna, pretul nucilor se schimba, fie ele in coaja, fie in miez. „Si daca nu esti pe faza, nu ai mare hazna de umblatul prin tara”. Mare noroc insa cu rudele din Ungaria, care vand mai departe miezul de nuca trimis de Gyuri. Daca aici un kilogram de miez pe piata nu face mai mult de 30 de lei, vecinii nostri din Pusta Panoniei sunt dispusi sa dea dublu, poate chiar mai mult. Iar daca nu mai au chef sa le usuce si sa le sparga, le vand direct in coaja pe 15 lei, tot mai mult decat ar primi in tara. Asa se explica de ce Gyuri nu ar da meseria asta pe nicio alta din lume.

Din nuci si-a cumparat vitica
Exista in satele judetului nostru persoane al caror buget este sustinut in mare parte de nucul din gradina. Mihai Talos din Brebi a adunat in toamna asta de sub nucul lui batran ca vremea nu mai putin de 11 saci de nuci. El nu le vinde celor ce-i striga in poarta. Iese pe piata de sarbatori cu miez de nuca sau il vinde tot in preajma sarbatorilor unor laboratoare de cofetarie din Zalau sau Jibou. Asa face si Maria Duma din satul Borza, care dupa roadele a trei nuci si-a cumparat o vitica. Totusi, majoritatea detinatorilor de nuci din satele noastre prefera sa primeasca alimente in schimbul nucilor. Macar nu mai scot bani din buzunar. Si ce daca ii imbogatesc pe speculanti? Ei nu ar trai?!

Post Views: 48