Dragi cititori, astăzi întâlnim în jurul nostru o tot mai intensă propagandă mediatică care recomandă practicile rei-ki, yoga, zen, qu-qong, astrologie, numerologie, psihologii transpersonale, moduri de viață holiste, șamanismul, Kabala, etc. Toate acestea (și multe altele care se desprind din ele) au pătruns temeinic în literatură, educație, politică, economie, sănătate și chiar în spectrul bisericii. Ce știm cu adevărat despre toate acestea? Care este temelia pe care ele se construiesc?
Să luam de exemplu diversele practici yoga. Mulți afirmă că yoga nu este o religie, ci o știință ca oricare alta. Dar oare așa să fie? Să fie vorba doar de pură știință?
Astăzi, în lumea-ntreagă, se fac eforturi susținute pentru popularizarea hinduismului pe toate continentele. Țelul comun al diverselor scoli doctrinare hinduse este recunoașterea autorității ”Bhagavad Gitei”, ”evanghelia” hinduismului. Această ”evanghelie” este studiată sistematic de către yoghini și cântată zilnic ca formă de adorare a zeului Krishna. Așadar, în Gita, zeul Krishna îi descoperă ucenicului său Arjuna, ”yoga cunoașterii” și ”yoga faptei”.
Prin urmare, yoga nu este o știință ci o ”revelație dumnezeiască”, un dar pe care zeul Khrishna îl oferă omenirii prin mijlocirea lui Arjuna. Mai mult, yoga este o formă de adorare prin care zeul dorește să fie venerat de adepții săi. Astfel, filosofia pe care se întemeiază toate practicile yoga este întemeiată pe un set de concepții fundamental religioase, printre care și reîncarnarea.
Ceea ce par a fi simple exerciții sănătoase de gimnastică, sunt de fapt gesturi de închinare și adorare aduse zeităților hinduse. Mulți dintre creștini nu știu ceea ce practică și poate mulți dintre instructorii de yoga nu sunt conștienți în profunzime de ceea ce predau. Care sunt riscurile și consecințele?
Pentru creștini, ideile, exercițiile și meditațiile sunt declanșatoare de mari confuzii spirituale și existențiale. Aparent, există performanțe la nivel psihic și fizic (practicile yoga ameliorează stările de anxietate și stres, corpul ”învață” să se autocontroleze) pentru că sunt accesați anumiți centri energetici pe care îi ”forțăm” să acționeze prin tehnici lumești, în timp ce, în creștinism, acești centri sunt accesați prin convertire, care este un dar ce vine de la Dumnezeu și nu de la om.
”Forțând conștiința” și accesând acești centri energetici, se generează mari dezechilibre la nivel psihic și sufletesc. Se pierde certitudinea, nu mai există reazem, nici atașament personal, totul devine o ”stingere” în neant, în vid absolut. ”Vidul creat prin meditația de tip oriental implică primejdia irecuperabilității parțiale sau totale a personalității, se pierde autonomia individului, iar voința proprie este substituită de instanțe heteronome; toate acestea tulbură vechea concepție despre lume, zdruncină viziunea obișnuită a vieții. (Bruno Wurtz)
Cine se vindecă de neliniști și stres are dreptate? Cine redobândește pacea și echilibrul lăuntric și se simte ”armonizat” are dreptate? Dar cum ne vindecăm? Scopul scuză orice fel de mijloace? Practicantul este ”ajutat” să se ridice la o stare în care devin active niște energii care declanșează procesul ce duce la echilibru, relaxare, vindecare. Dar este oare aceasta adevărata armonie și vindecare?
Yoga și diversele practici asiatice, dar și cele care au fost amprentate de acestea, se încadrează în noul curent modern numit ”New Age”. Lucrările renumitului sociolog Bruno Wurtz, care mi-au servit drept inspirație pentru acest articol, au rămas până astăzi referințe obligatorii pentru orice fel de informații solide și exhaustive legate de fenomenul New Age.
New Age (Noua Eră) încorporează noua religiozitate postmodernă și fenomenul cunoscut în sociologie ”a crede dar a nu aparține” nici unei religii sau confesiuni.
Doctrina New Age propovăduiește o eră nouă, un viitor mai bun și mai luminos, prin divinizarea panteistă a omului, depersonalizarea lui Dumnezeu, derealizarea lumii, propovăduirea auto-mântuirii și auto-vindecării prin diferite tehnici și ritualuri de dobândire a stării de iluminare, identificarea răului cu starea de ne-iluminare spirituală. În etica New Age nu există rău ontologic, nu există păcat și culpă, nu există taine și autoritate divină care să instituie porunci. New Age distorsionează dogma creștină și îl reinterpretează pe Iisus Hristos, care devine un simplu avatar, un ”învățător” al lumii printre alți învățători.
New Age și suita sa de practici și ”credințe” fac parte din revoluția ”Do it yourself” (Fă tu singur). Omul îndumnezeit, autonom, eliberat de ”tirania” culturii și a tradiției; omul care-și hotărăște singur pragul conștiinței, care se auto-vindecă, care hotărăște singur cât vede din adevăr, care-și construiește ambianța și propriul sistem de valori pe baza intuiției personale și a ”vocii lăuntrice”…omul care este ”măsura tuturor lucrurilor”.
Nu uitați, dragilor, că omul socotit stăpân pe sine a fost și este cauza tuturor eșecurilor istoriei. De-a lungul secolelor, omul a încercat mereu să-și creeze un univers alternativ, un rai iluzoriu, un Dumnezeu propriu. Consecințele le vedem, fără echivoc, astăzi, în criza umanitară abominabilă care ne-nconjoară.
Dragi cititori, omul nu este bun de la natură, omul este bun numai de la Dumnezeu. ”Logosul se întrupează în universul creat nu ca rațiune impersonală , ci ca persoană divino-umană, care este Iisus Hristos.”(Bruno Wurtz) Adevărata și trainica vindecare și stare de bine imanentă este dată de Dumnezeu, printr-o comunicare realizată de ”sus în jos” sufletului aflat în așteptare și rugăciune, și nu prin propria accesarea a diverselor energii. Covertirea omului și eliberarea sa din sclavia păcatului prin practicarea Sfintelor Taine ale Bisericii, redă sufletului adevărata armonie, adevăratul echilibru, adevăratul sens al vieții, certitudinea și permanența, în căutarea cărora suntem cu toții.
Vă invit să fiți căutători ai acestor taine, atât de reale, pentru care mulți martiri și eroi și-au dat viața de-a lungul istoriei și să nu cădeți pradă himerelor și falselor lumini.
Toate cele bune!
(Bruno Wurtz, New Age)