Resemnarea si pasivitatea romanilor au permis clasei politice sa-si bata joc, nepedepsita, de tara. Nu s-a reusit in 20 de ani sa se tempereze setea de inavutire a aceleiasi clase politice. S-a ajuns ca romanul sa fie atat de haituit in lupta pentru supravietuire incat sa nu-l mai intereseze starea generala a tarii. Daca nasul sau un oarecare amic i-a rezolvat problema, restul nu mai conteaza. Si cum sa mai ridici o tara in care individualismul, generat de legea junglei, este singurul mod de a exista? Degeaba vin delegatii de pe la Inaltele Porti ale Occidentului, asa direct si fara ocolisuri, sa ne impuna „inalte standarde occidentale” pentru ca, in dezlanatul sistem de pe plaiuri mioritice, ele se potrivesc ca nuca de cocos in perete. Drept e ca, analizand la rece, incepand cu aderarea la NATO si UE, ni s-a luat o parte din suveranitate, acceptand prin tratatele de aderare asimilarea unor prevederi legale, dupa regulile impuse de tratate, dar care, de multe ori, n-au avut nici in clin nici in maneca cu specificul romanesc. Meritul guvernantilor romani a fost acela de a se conforma ad literam cerintelor acestora. Cu un dram de realism, putem recunoaste sincer ca suntem inca departe de standardele tarilor vest europene. De fapt, Romania a fost si este un vagon prea uzat ca sa poata fi cuplat la trenul Uniunii Europene. Si-n acest vagon, care scartie din toate „inchieturile” si prin care omul de serviciu n-a trecut cu matura de mai bine de doua decenii, si-au facut loc indiferenta „calatorilor” , amestecul de neputinta si sila. Asta in timp ce, „acari”, care de care mai neispraviti, isi fac de cap si se infrupta cu nerusinare din merindea celor care, fara sa fie intrebati, au fost urcati in cel mai rablagit vagon al garniturii UE.

Post Views: 73