Redacția
Intr-una din zilele vietii si activitatii Sale pe pamant, Domnul Iisus se afla intr-o casa din Capernaum si propovaduia cuvantul lui Dumnezeu. Vestea sosirii, prezentei si propovaduirii Lui a facut ca in scurta vreme casa si imprejurimea sa fie ticsite de lume, incat orice incercare de a mai ajunge langa El parea zadarnica. si totusi…Patru barbati-care aduceau la Iisus un slabanog ca sa fie vindecat -au incercat, cu un plus considerabil de efort si o modalitate la care altii poate nu s-au gandit: au urcat patul cu cel bolnav pe acoperisul casei si facand o spartura in acoperis au lasat patul cu cel bolnav inauntru, slobozindu-l in fata lui Iisus. Pretuind credinta, ravna si efortul celor patru, nevoia, dorinta si cainta celui bolnav, dar si atentia, foamea si setea spirituala a celor din jur, Mantuitorul iarta pacatele slabanogului si il vindeca de neputinta trupeasca. Tema iertarii pacatelor apare inca de la inceput. Ea este introdusa chiar prin cel dintai cuvant al Domnului: ,,Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale”(Matei 9,2). Impotriva acestui cuvant de iertare a pacatelor reactioneaza -desi nu pe fata, ci numai in forul lor interior- unii dintre carturari, care vad in cuvantul lui Iisus o hula. Locurile paralele de la Marcu 2,7 si Luca 5,21 ne arata chiar cum formulau ei aceasta obiectiune: ,,Cine poate sa ierte pacatele, fara numai Unul Dumnezeu?”. Ideea carturarilor este justa. Intr-adevar, numai Dumnezeu poate ierta pacatele. Ei insa ignorau faptul ca Iisus e Dumnezeu. Necredinta lor in dumnezeirea lui Iisus ii face sa cugete cele rele in inimile lor. Prin vindecarea trupeasca a slabanogului( pe care au vazut-o cu ochii lor) Iisus isi dovedeste puterea dumnezeiasca, deci, implict puterea de a ierta pacatele. Astazi, nu mai putin ca in timpul Mantuitorului, sunt unii care contesta si hulesc invatatura mantuitoare a Bisericii despre taina iertarii pacatelor si despre puterea exercitarii ei in Biserica prin episcopi si preoti. Contesta aceasta invatatura crestinii din afara spatiului ortodox, care nu recunosc Taina Hirotoniei si nici faptul ca in Biserica a fost data oamenilor puterea iertarii pacatelor. Dar, in mod practic, si cei care se considera ortodocsi, dar refuza sa vina la Sfanta Taina a Marturisirii sau chiar o batjocoresc, sunt si ei dintre cei care, ca si adversarii de odinioara ai Mantuitorului, cugeta ,,releI impotriva acestui mare har pe care Hristos l-a lasat Bisericii, spre mantuirea noastra. Hristos a fagaduit lui Petru(vezi Matei 16,18-19), apoi tuturor apostolilor(Matei 18,18) si le-a dat lor aceasta putere de a ierta pacatele: ,,Luati Duh Sfant. Carora le veti ierta pacatele se vor ierta lor; si carora le veti tinea, vor fi tinute”(Ioan 20,21 si urm.). Sfintii Apostoli ,,ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu”(1 Corin. 4,1) au exercitat acest drept, iar urmasii legitimi-episcopi si preoti, prin Sfanta Taina a Marturisirii dau iertarea pacatelor. Taina Marturisirii nu este o nascocire sau inventie omeneasca, ci ea se savarsea in vremea apostolior: ,,si multi dintre cei ce crezusera, veneau ca sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor”(Fapt. Ap. 19-18).
E vremea postului, timp potrivit spre a ne curata de pacate prin Sfanta Maturisire: ,,Nu-ti fie rusine a marturisi pacatele tale si nu sta impotriva curgerii raului”(I. Sirah 4,28); ,,Cel ce isi ascunde pacatele lui nu propaseste, iar cel ce le marturiseste si se lasa de ele va fi miluit”(Pilde 28,13); ,,Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea”(1 Ioan 1,9).
