Ioana Deac
Calendarul de rit latin și bizantin îl celebrează astăzi pe Sfântul Prooroc Isaia, Evanghelistul Vechiului Testament.
Sfântul Isaia este considerat cel mai mare prooroc al Vechiului Testament, numele acestuia însemnând ”Dumnezeu mântuiește!” Potrivit iconografiei, Isaia avea ”barbă lungă și ascuțită și se apropia a ajunge cu vârsta la bătrânețe.”
Isaia a trăit în Ierusalim, cu șapte secole mai înainte de venirea Mântuitorului Iisus Hristos, și a profețit sub regii Ozia, Ioatam (740-736), Ahaz (736- 716), Iezechia (716-687) și Manase. În anul 722 î.Hr., când imperiul asirian a ajuns pe culmea puterii sale, Regatul de Nord s-a prăbușit; în această vreme, sfântul Isaia a avut un rol, atât religios, cât și politic, în rezistența Regatului de Sud.
Isaia a fost numit ”Evanghelistul Vechiului Testament” datorită multelor sale profeții despre Mesia, împlinite în Noul Testament , odată cu nașterea Mântuitorului din Fecioara Maria. În cele 66 de capitole ale cărții sale, Isaia a lăsat profeții mesianice precum: nașterea lui Mesia dintr-o fecioară; dumnezeirea lui Mesia, adică Întruparea Domnulu; înainte-mergătorul lui Mesia, adică Ioan Botezătorul; minunile, patimile lui Mesia; preaslăvirea Lui Mesia.
Potrivit tradiției iudaice, proorocul Isaia a trăit până în vremea regelui Manase. Deoarece acest rege era închinător la idoli, Isaia s-a ridicat împotriva obiceiurilor sale păgâne. Pentru aceasta, în anul 690, regele Manase a poruncit ca Isaia să fie scos afară din cetate și tăiat cu fierăstrăul în jumătate.
Proorocul a fost înmormântat aproape de scăldătoarea Siloam, lângă mormintele regilor, în partea cea dinspre miază-zi a Ierusalimului, în locul numit Aroil sau Aroghil.
Redacția
