Sfântul Valentin sau Ziua Iubirii

”Dacă n-ar fi dragostea, m-aș teme de viață!” (Grigore Vieru)

Ziua bună, dragi cititori!

În fiecare an, pe data de 14 februarie, lumea întreagă sărbătorește Ziua Iubirii, Ziua Îndrăgostiților, sau Valentine”s Day. Ca și în cazul multor sărbători comerciale, ne aflăm în fața unui paradox. Mulți dintre noi am auzit de această sărbătoare și o putem descrie în câteva cuvinte, dar puțini știm care sunt rădăcinile și inspirația ei.

Dincolo de marketing-ul promovat în jurul acestei date, există doi sfinți martiri cu numele de Valentin, pe care biserica de rit latin îi comemorează pe 14 februarie și 30 iulie, iar viața acestora a dat naștere tradiției Zilei îndrăgostiților, foarte răspândită în țările anglo-saxone.

Deoarece în Evul Mediu se credea că în această zi păsările, simțind apropierea primăverii, începeau să-și facă cuiburile, s-a considerat că sărbătoarea Sfântului (Sfinților) Valentin este începutul redeșteptării anuale la viața nouă, a iubirii dătătoare de viață. Sfântul Valentin a devenit patronul logodnicilor. Dar care Valentin? Preotul din Roma, care a fost martirizat în anul 268, sau episcopul de Terni, care a avut aceeași soartă glorioasă cinci ani mai târziu?

Cel dintâi ne este prezentat ca un prieten al împăratului Claudiu Gotul, care l-a interogat personal în cadrul procesului. Răspunsurile limpezi și convingătoare ale lui Valentin au răscolit și gândurile împăratului. A fost totuși condamnat la moarte, deoarece, între timp, a convertit la credința creștină pe însuși prefectul Asteriu și toată familia lui. Martirul a fost înmormântat lângă Via Flaminia și s-a ridicat și o biserică dedicată lui.

Al doilea Valentin, episcopul de Terni, în timpul unei treceri prin Roma, a adus la credința creștină un filosof renumit, Cratone, și pe cei trei ucenici ai săi atenieni; acest zel l-a pus în primejdia de a fi ușor denunțat de către păgâni. Într-adevar, episcopul a fost denunțat și adus în fața tribunalului, care l-a condamnat la moarte prin tăierea capului. Cei trei tineri convertiți i-au dus trupul neînsuflețit la Terni, unde a fost primit cu mari onoruri de către comunitatea creștină de acolo.

Iată aceste istorisiri ale dragostei totale ce o purtau în inimă cei doi sfinți Valentin, pe temelia cărora s-a clădit Sărbătoarea Îndrăgostiților.

În ce trăiri ale dragostei ne regăsim noi astăzi? Poate în cuvintele lui Dostoievski, care, meditând cu emoție la ziua fatidică în care iubirea a atins cotele ei maxime, ne spune că ”nu piroanele l-au răstignit pe Hristos, ci iubirea!” Sau poate, aprofundând misterul suferinței, vom spune împreună cu Cioran că ”a iubi înseamnă a suferi și, cum mulți fug de suferință, puțini știu să iubească”. Alexandre Dumas ne descoperă că dragostea și moartea sunt ”singurele două elemente prin care un om atinge infinitul”, iar Arghezi se bucură conștientizând că iubirea adevărată este o minune care naște ”din nimic, un colos”. ”Dragostea este poezia simțurilor” ne îndulcește romanticul Balzac, iar Steinhardt recunoaște că omul modern este însetat ”de iubire și de sens.”

Dragilor, fiecare zi a vieții noastre ar trebui să fie o sărbătoare a iubirii, dar a iubirii autentice, care are ca temei virtutea. Dacă iubirii îi lipsește acest atribut esențial, aceasta se risipește repede și dispare.

Adevărata dragoste, în mijlocul căreia Dumnezeu este stâlpul de rezistență, indiferent de vârstă, va păstra mereu în ea ceva tineresc, neplictisit, nedezamăgit, mereu înnoit, veșnic. Să tânjim înspre aceasta!

Vă doresc o sărbătoare binecuvântată! Să fiți iubiți!