Colecția ”Actele martirice” păstrează scrisoarea trimisă de biserica din Smirna către comunitatea creștină din Filomelion (astăzi Akșehir, Turcia), primul document de limbă greacă în care se reproduce martiriul sfântului Policarp. Din această scrisoare aflăm că Policarp a fost al doisprezecelea martir care a fost persecutat și omorât în Smirna.

Aceste documente sunt foarte elocvente pentru că ne reproduc tabloul tragic al acelor vremuri de cruntă persecuție împotriva creștinilor. Discursul hagiografilor face din cei prigoniți adevărați învingători, aparent învinși de istorie dar eroi ai conștiinței, ai curajului și ai tăriei launtrice. Un astfel de personaj istoric a fost și sfântul Policarp, care este sărbătorit astăzi atât în bisericile de rit bizantin, cât și în bisericile de rit latin.

Policarp a trăit la cumpăna dintre primul și al doilea secol al erei creștine. El aparține generației care a urmat după primii apostoli, fiind ucenic al apostolului și evanghelistului Ioan.

”Vinovat” de delictul de a fi creștin, a fost prins de persecutori într-o casă unde se refugiase, amenințat cu moartea și ademenit în toate felurile pentru a renunța la credința creștină și la identitatea sa: ”Ce lucru rău este să zici: <Domn este Cezarul>, să sacrifici zeilor, să faci cele ce urmează acestora și să te salvezi?” Tuturor presiunilor Policarp le-a ținut piept cu eroism, replicându-le prin una dintre cele mai sublime mărturii ale creștinismului: ”De optzeci și șase de ani Îi servesc și nici un rău nu mi-a făcut. Cum pot să blestem pe Împăratul meu, Cel ce m-a mântuit?”

La data de 23 februarie a anului 155, bătrânul Policarp, gârbovit de ani, dar oțelit de idealul suprem, a fost aruncat de torționari într-un foc mare pregătit pentru dânsul în arena amfiteatrului din Smirna.

Dragi cititori, determinarea și eroismul lui Policarp ne oferă lumină și conținut, astăzi, când suntem dispuși să renunțăm atât de ușor la conștiință, la identitate și libertăți. Credința în Iisus Christos este cea mai mare forță posibilă și singura care poate îndrepta veacurile încovoiate de injustiții și deformate de nenorociri.

Viața și martiriul sfântului Policarp să izbească în pereții nepăsărilor, în învelișurile comodităților și să ne cheme la înalte trăiri morale!