Calendarul ortodox și greco-catolic ni-l fac cunoscut astăzi pe sfântul Epimah, un alt martir creștin care a fost ucis în timpul împăratului Decius.

Epimah a provenit din Egipt și s-a născut într-o familie cu părinți creștini. Încă din tinerețe și-a relevat dragostea pentru Dumnezeu, trăire ce l-a determinat să se retragă în pustiu, în muntele Pilusiului, pentru a-și petrece timpul într-un chip retras și auster.

După ani îndelungaţi în pustie, a auzit că în Alexandria creştinii sunt chinuiţi de păgâni şi că, temându-se de atrocitățile cumplite, unii fug prin munţi şi se ascund prin pustietăţi, iar alţii apostează. De aceea, aprinzându-se de ardoare divină, a părăsit pustia şi s-a dus în Alexandria, hotărât să sufere până la abnegație pentru mărturisirea Adevărului.

Când a văzut în cetate nelegiuirile păgânilor și ofensele aduse lui Dumnezeu prin adorarea zeităților false, a intrat templul zeilor cu multă îndrăzneală, înaintea tuturor, şi, în timpul unei sărbători păgâne, a răsturnat jertfele lor, iar pe idoli i-a trântit la pământ şi i-a sfărâmat. Pentru aceasta a fost prins şi a fost dus la ighemonul Apelian. Acolo, când l-a văzut pe ighemon stând la judecată şi chinuindu-i pe creştini, cu inima curajoasă s-a pornit asupra lui, vrând să-l ucidă. Ighemonul a ordonat să fie aruncat în închisoare până ce va hotărî cu ce fel de torturi urma să-l omoare. În închisoare erau o mulţime de credincioşi închişi pentru mărturisirea credinței, pe care Epimah, plin de Duh Sfânt, îi întărea pentru suferințele ce urmau să le primească. Când a fost scos din închisoare, Epimah a fost mai întâi spânzurat, strujit cu bare de fier, apoi bătut cu pietre, sfărâmândui-se oasele, după care i-au tăiat capul.”Eroismul, într-un chip sau altul, vădește pe pământ însușirile lui Dumnezeu”. (Ioan Suciu)

În viața lui Epimah și în viața fiecărui sfânt al lui Dumnezeu se deslușește reiterarea vieții lui Christos pe pământ. Atât de contopiți erau sfinții cu divinitatea, încât însușirile supranaturale debordau din aspectul și conduita lor. De aceea se cuvine să onorăm viețile acestor oameni purtători de Dumnezeu. Să-i scoatem la lumină, să-i înălțăm ca modele și inspirații în odăile noastre și-n cămările sufletului.

Post Views: 157