Un om gospodar dintr-un sat salajean, in care am ajuns saptamana trecuta, imi spunea ca si-a facut un obicei, ca o data pe luna sa-si curete santul din fata casei de mizeriile pe care nu stie cine le arunca, asa, dupa naravul romanesc. Gospodarul mai spune ca intr-o zi i-a venit ideea de a planta, la marginea santului, o tablita pe care a scris cu vopsea alba: Pastrati curatenia. Vazand dupa o vreme ca indemnul nu are efectul dorit, a adaugat un semn de exclamare. Apoi inca unul si tot asa pana nu i-a mai ramas loc pe tabla. Ca o facatura, mormanul de mizerii pe care le aduna (pet-uri, sticle goale, hartii, ambalaje de tot felul) crestea parca de la o saptamana la alta. Asta pana intr-o zi, cand sotia sa l-a sfatuit sa renunte la tabla, daca nu vrea sa se osteneasca atata. Si-a ascultat nevasta si nu mica i-a fost mirarea sa bage de seama ca mizeriile s-au imputinat, astfel incat era suficient sa-si curete santul din fata casei si a gradinii doar o data pe luna. stop_coloanaPatania gospodarului, dintr-un sat de pe Valea Agrijului, ma face sa cred ca in spatele ei zace lipsa de civilizatie a unui popor care s-a trezit brusc intr-o Uniune Europeana unde nu legislatia, ci cutumele si traditia randuiesc obiceiurile si apucaturile oamenilor. Sa nu fii gospodar nu e nici un pardon. Secretul pentru a mentine o asezare curata nu e sa lucrezi cu „socialul” sau sa montezi placute cu „Pastrati curatenia”, ci sa implici cea mai mare parte din comunitate in astfel de actiuni. Cum? E treaba edililor, ca de aceea au fost alesi in fruntea norodului.