Începând din 1990, atât pe continentul european, cât si pe plan mondial, inegalitatea veniturilor a început sa se extinda treptat si sa le dea din ce în ce mai mult de gândit analistilor economici. Astfel am devenit brusc martorii unui spectacol social în care cei saraci au tot mai putine sanse reale de a deveni bogati, iar acestia din urma urca tot mai mult pe scara sociala. Daca acest lucru se întâmpla în rândul cetatenilor, acelasi lucru se întâmpla si în rândul statelor. 

rn

Un studiu al Organizatiei pentru Cooperare si dezvoltare Economica (OCDE) trage un puternic semnal de alarma si afirma ca acest lucru poate produce efecte economice, sociale si politice daunatoare la nivel global. Astfel, pornind de la nivelul actual al inegalitatii si al mobilitatii intergenerationale pe scara veniturilor, specialistii apreciaza ca sunt necesari, în medie, peste 150 de ani pentru ca tânara generatie din familiile modeste sa ajunga sa-si mareasca nivelul venitului mediu. Cu toate acestea, exista si zone în care situatia nu este atât de dramatica. În aceasta categorie se afla tarile nordice si tarile din America Latina.
Acelasi studiu mai scoate la iveala faptul ca de la o generatie la alta, perspectivele de mobilitate pe scara veniturilor sunt mai putin favorabile în tarile cu inegalitati înalte de venituri si mult mai favorabile în tarile cu inegalitati scazute.
În medie, în 16 tari OCDE doar 17% dintre copiii cu origine modesta reusesc sa ajunga la vârful scarii veniturilor la vârsta adulta, în timp ce 42% dintre copiii din familii bogate reusesc sa-si mentina statutul social.
În Franta, cifrele sunt foarte apropiate de aceasta medie, însa în SUA sau în Germania, diferenta este chiar mai mare.
Aceasta medie este mai putin pronuntata în Spania, Grecia si Portugalia. În medie, în tarile OCDE, doar 24% dintre copiii de muncitori ajung sa detina functii de conducere, procentajul fiind dublu în cazul celor ai caror parinti sunt manageri. Alarmant este si faptul ca doar 12% dintre copiii care au parinti cu un nivel scazut de educatie urmeaza învatamântul superior, comparativ cu peste 60% dintre copiii ai caror parinti au functii de conducere.
Potrivit reprezentantilor OCDE guvernele trebuie sa ia rapid masuri pentru a obtine o diminuare a acestor discrepante sociale. Prioritatile lor ar trebui sa fie reprezentate de investitii masive în educatie, accesul la locuinte si transporturi de calitate la preturi accesibile, îmbunatatirea planificarii urbane în masura sa reduca disparitatile dintre regiuni si a concentratiei gospodariilor sarace în unele zone urbane. Nu în ultimul rând este necesara obtinerea unei limitari a evaziunii fiscale cu privire la impozitul pe mosteniri si împrumuturi, prin dezvoltarea unor regimuri fiscale progresive si adaptate si prin reducerea scutirilor de la plata impozitelor.
Gabriela Ramos, consilier special al secretarului general al OCDE a afirmat recent ca "Lipsa mobilitatii sociale nu este o fatalitate, putem face sa fie mai bine. Cu politici mai bine adaptate, putem consolida egalitatea de sanse (…)”.
În tara noastra, eforturile actorilor guvernamentali sunt destul de firave si se vor consolida probabil o data cu constientizarea rolului cetateanului în economie si în societate. si chiar daca bunastarea nu apare peste noapte, cu totii avem dreptul sa credem si sa speram ca într-o zi ne va fi mai bine si daca astazi ne este tot asa de greu cu siguranta mai urmeaza si un mâine…

Post Views: 67