La inceput au fost codrii şi ţăranii
Aşezarea de sub Codru n-ar fi avut statul de urbe, dacă unităţii teritorial administrative Cehu-Silvaniei, atunci in 1968 nu i s-ar fi alipit aşezările Horoatu Cehului, Motiş, Nadiş şi Ulciug. Din dovezile istorice existente reiese că cele patru sate ar fi existat inaintea urbei. Dacă prima atestare istorică pentru Cehu Silvaniei datează din 1405 sub denumirea de Chehy, celelalte localităţi componente sunt atestate documentar incă din prima jumătate a secolului al XIII-lea; Horoatu Cehului din 1220 sub denumirea de villa Chroat, Motiş in anul 1387 sub denumirea de villa olachalis Mutos, Nadiş in anul 1387 sub denumirea de villa olachis Nasads şi Ulciug, tot in anul 1387 sub denumirea de Volcsek. Asta nu inseamnă că aici nu era lume şi viaţă inainte de perioadele amintite. In cele patru aşezări vieţuiesc in jur de 2000 de suflete. Fără ele cum spuneam, Cehu Silvaniei n-ar fi avut statut de oraş.
Nu-i păşune indeajuns
Consiliul local al oraşului Cehu Silvaniei a aprobat ca păşunea primăriei fie concesionată de catre Asociaţiei Crescătorilor de Bovine din urbe. Numărul bovinelor şi cu precădere a bubalinelor este in scădere. De pildă in Nadiş prin anii i95 ai secolului trecut existau 283 de bivoli. Viceprimarul Emil Bulgărean, localnic fiind, cu tristeţe imi spunea că la ora actuală mai există vreo 20 de exemplare. In schimb a crescut numărul ovinelor. Numai că păşunea este insuficientă. Secretarul primăriei, Dan Cordea afirma că pentru animalele (acele puţine) de pe raza administrativă a Cehului ar fi nevoie de 2000 de hectare de păşune. Primăria nu deţine decat 400 de hectare. Prioritate au, desigur, bovinele, iar crescătorii de oi sunt nemuţumiţi, Insă să nu uităm vorba din popor ^Pe unde trece oaia nu mai paşte vaca^ Inafară de aceste impedimente, Biserica catolică a caştigat şi ea in instanţă 20 de hectare de păşune. Şi dacă te gandeşti cat teren rămane pustiu şi ar putea fi folosit drept păşune pentru ingrăşarea şi odihna lui…Dar mai bine să moară capra vecinului, sau altfel spus mai bine să crească spinii şi scaieţi decat să pască vacile cuiva pe terenul necultivat.
Populaţie imbătranită, lucrări agricole scumpe
Am discutat zilele trecute cu Varga Andrei, primarul oraşului Cehu Silvaniei despre starea de fapt a ruralului cehan, mai explicit despre traiul de zi cu zi al celor care vin şi plătesc impozite la Primăria Cehului, primesc subvenţii pentru căldură şi ajutor social de la Primăria Cehului, işi rezolvă problemele funciare la Primăria Cehului. Primarul se plange intr-un fel că populaţia din cele patru sate este imbătranită, rău de tot. Toate şcolile au doar ciclu primar (la Horoatu Cehului clădirea şcolii este in conservare) cu clase simultane Grădiniţe există in fiecare sat, dar dacă te gandeşti că la 250 de fumuri sunt doar 15 grădinari, nu-ţi poţi face mari nădejdi că populaţia va intineri.Terenurile agricole se lucrează din ce in ce mai puţin. Odată că nu-i cine, şi mai apoi că lucrările agricole -recunoaşte primarul- sunt extrem de scumpe pentru posibilităţile financiare ale ţăranilor.
Mediul rural nu-i neglijat
Doar de trei ani Varga Andrei păstoreşte destinele urbei de sub Codru. Şi pentru alegătorii săi este o păstorire fericită. Nu vorbim de aducţiunea apei şi executarea sistemului de canalizare in oraş, nici de moderna sală de sport ori de parcurile care impanzesc oraşul. In cele ce urmează ne vom referi la unele dintre investiţii făcute in mediul rural. Drumul comunal DC 16 care face legătura intre Cehu şi satul Nadiş a fost asfaltat in intregime. Calea de acces care duce spre Motiş a fost betonată pană dincolo de mijlocul satului. Lucrarea pentru incă doi kilometri este scoasă la licitaţie. Se aşteaptă sursele de finanţare. Şi dacă tot vorbim despre drumuri, două artere rutiere care fac legătura cu judeţul Maramureş una spre Ariniş, alta prin Manău au fost reabilitate. Reabilitat a fost din temelie şi Căminul cultural din Ulciug. Cum Valea Nadişului adesea işi făcea de cap, a fost „ingrădită” cu un zid de sprijin de 50 de metri lungime. Peste 15 poduri şi podeţe sunt refăcute sau construite din nou pentru ca cetăţenii să aibă acces la terenurile agricole din hotar.
Zootehnie cu ţaraita
Chiar dacă in cele patru sate nu există nici un centru de colectare a laptelui, oamenii incă mai cresc animale. Laptele il comercializează pe piaţa Cehului, il folosesc pentru consum propriu, ori ii mai imbunează din cand in cand pe guiţători. Gheorghe Cirţ din Horoatu Cehului are pe poiată trei vaci,din care două cu lapte. Se descurcă greu pentru că furajele sunt neindestulătoare, chiar dacă toată vara trage cu coasa. Ioan Ardelean din Motiş are in jur de 180 de oi. Problema este că păşunea-i cam puţină şi furajele sunt sccumpe. Acum cand oile au inceput să fete o suplimentare de hrană este necesară. Numai că preţul porumbului a crescut de la 50 de bani la 1 leu, preţul tăraţelor s-a dublat şi el. Nu ştie cum va ieşi in primăvară. Nădăjduieşte să scoată ceva bani pe miei. Alfel lucrează de pomană.Petre Oiegar din Nadiş era cunoscut ca un priceput crescător de animale. Avea tragere de inimă pentru această indeletnicire. Numai că acum puterile l-au cam lăsat şi la cei 81 de ani pe care-i duce-n carcă mai are pe langă casă „un căluţ, o văcuţă, doi şoldani şi vreo 20 de păsări”. Pentru crescătorii de animale din zona Cehului şi nu numai noile scumpiri sunt o lovitură la care nu ştiu cum să mai facă faţă. Ba unii dintre agricultori mai au şi credite bancare, luate tot pentru a se dezvolta.
Speranţe sunt…
Primarul Varga Andrei imi spunea că Cehu Silvaniei este singurul oraş din Ardeal care are patru crescătorii de porci şi una de bovine. Oricat s-au vrut de ecologice aceste ferme, mirosurile neplăcute se abat asupra urbei mai ales cand presiunea atmosferică este scăzută. Dar asta-i situaţia. Prim-edilul este ingrijorat că numărul animalelor din mediul rural şi in special al bovinelor este in scădere, dar nădăjduieşte că odată cu darea in funcţiune a fabricii de nutreţuri situaţia se va indrepta. Motivaţia este că multe terenuri care la ora acuală sunt pustii vor fi arendate, concesionate, inchiriate şi bineinţeles cultivate. Apoi mai speră că se vor intoarce la obarşie şi tinerii plecaţi prin străinătăţuri. Şi un nou suflu de viaţă se va abate peste Cehu Silvaniei.

Post Views: 69