Intensitatea luminii are o dimensiune specifică pentru fiecare lună a anului. Din radiaţia ajunsă la nivelul plantelor numai o anumită cantitate (5 la sută) este folosită in procesul de fotosinteză. Cercetările intreprinse de fiziologi au arătat că plantele asimilează cel mai bine cand intensitatea luminii este de 20-30 kilo lucşi.
In funcţie de intensitatea luminii, speciile legumicole se grupează in mai multe categorii.
Plante nepretenţioase la intensitatea luminii: ceapa pentru frunze, sfecla pentru frunze, usturoiul etc. Reuşesc o creştere corespunzătoare la o intensitate a luminii de 1000-3000 lucşi. Pot fi cultivate cu succes primăvara devreme sau iarna.
Plante puţin pretenţioase la intensitatea luminii: spanacul, ridichile de lună, mărarul, pătrunjelul, morcovul, ţelina, reventul. Cer radiaţie luminoasă cu intensitate de 4000-6000 lucşi. Se cultivă primăvara devreme. Unele se pot cultiva forţat in sere pe timpul iernii.
Plante pretenţioase la intensitatea luminii: tomatele, ardeiul, vinetele, castravetele, pepenele galben, bamele, fasolea. Cer in medie 8000 de lucşi pentru o creştere şi o dezvoltare optimă. Se cultivă in zonele cele mai favorabile. Forţat se cultivă in sere pe baza unor tehnologii speciale.
Plante care nu au nevoie de lumină la formarea organelor comestibile conopida, andivele, sparanghelul, ciupercile etc.
La tomate fructificarea este pe deplin asigurată cand intensitatea luminii atinge la amiază cel puţin 10 kilo lucşi. Determinările efectuate au scos in evidenţă faptul că toate elementele ce caracterizează răsadurile, respectiv inălţimea, grosimea, suprafaţa foliară, greutatea proaspătă şi uscată se corelează pozitiv cu cantitatea de lumină primită de plante. Să nu uităm insă că acţiunea luminii asupara plantelor este corelată pozitiv cu cea a temperaturii şi a concentraţiei in dioxid de carbon.