Cu vreo doi ani in urma, ziaristi, analisti, politicieni deopotriva avertizau ca pretul alimentelor va fi escaladat, iar in lume se va instala o criza mult mai grea decat cea financiara:criza alimentara.
Ce vedem astazi, in preajma lui septembrie 2012, la doi ani de la profetiile cu pricina? Constatam, uluiti, cum urca pretul cerealelor. Incepand de la grau si terminand cu taratele. Efectele, mai departe sunt lesne de anticipat, scumpiri ale painii si alimentelor si asa mai departe, cu tot raul ce decurge de aici. Asa dintr-o data, intr-un moment de revelatie vedem ca profetiile pregatite pentru anul 2020, iata, sunt pe cale sa se implineasca in 2013. Speram din tot sufletul ca gandurile noastre negre din urma cu doi ani de zile, sa fie un vis urat. Ce se intampla, de fapt, cu hrana noastra de toate zilele? Raspunsul e pe cat de simplu, pe atat de dezarmant: seceta. Poate oarecum ironic, ceea ce credeam ca va fi provocat de forte oculte, este rezultatul unui lucru cat se poate de natural:lipsa precipitatiilor. Intrebarea care se pune in acest moment este ce se poate face pentru limitarea efectelor catastrofale ale lipsei apei? Pana cand genetica va inventa soiuri mai rezistente la lipsa apei, nu avem decat o singura solutie, sa reconstruim sistemele de irgatii ale lui Ceausescu, sa acordam finantare agriculturii pe masura importantei ei in structura economiei romanesti. Altfel, maine,ne vom trezi ca pretul a devenit…utopie.

Post Views: 51