O zornăitoare descoperită la Porț în timpul unor cercetări de suprafață în zona așezării de la Corău incită imaginația cercetătorilor de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău: este sau nu o jucărie destinată copiilor din vremurile preistorice?

”Fiecare copil din ziua de azi a avut sau are o jucărie care scoate sunete, fie prevăzută cu anumite sisteme muzicale, fie doar cu biluțe. Prin forma atractivă sau sunetul scos, speranța părinților este aceea de a distrage atenția de la micile drame. Putem spune că o piesă care are aproximativ 6800 de ani a avut același rol? Deși nu sunt foarte numeroase descoperiri, zornăitoarele apar în neolitic (aproximativ 6000-4300 î. Chr.) sub diferite modele, cele mai multe fiind reproduceri de animale, în special păsări cu picior înalt, dar nu lipsesc alte imagini cum ar fi ariciul sau broasca țestoasă, forme antropomorfe sau simple sfere, toate având ca numitor comun prezența unor bile din lut sau pietricele în interior. În lipsa unor informații scrise, pentru interpretarea lor ne rămâne imaginația susținută de observațiile privind locul de unde provin, cu atât mai mult cu cât zornăitoarele sunt întâlnite în toate perioadele. Nu vom şti niciodată dacă interpretarea acestor piese din vechime este una corectă, dacă rolul a fost același de-a lungul mileniilor sau au avut și alte utilizări”, spune arheologul Sanda Băcueț.

Așa că cercetătorul de la Muzeu ne îndrumă spre ceea ce se știe: ele apar printre resturile unor case, în morminte de copii sau femei tinere, apar uneori alături de vase micuțe sau statuete antropomorfe, dar pot să fie recuperate și din așa numitele gropi menajere.

”În general aceste contexte au dus la gândul că erau cumva legate de copii, dar aici, pentru epocile vechi, intervine o problemă, pentru că cea mai mare parte din piesele neolitice au forme deosebite, iar unele dintre ele sunt masive, grele, ceea ce le-ar face dificil de manipulat de către copii. În concluzie cea mai corectă pare opinia că zornăitoarele, prin sunetul scos, aveau un un rol de protecție prin indepărtarea unor fiinţe malefice sau de susținere a unui ritm de dans sau de marcare a unor ritualuri. Acestă opinie nu exclude copiii, dar nu au avut rol de jucărie utilizată de un copil, ci eventual de distragere a atenției, dar manevrate de către adulți. Un rol strict de jucărie nu ar impune o formă atât de elaborată. Cu atât mai mult nu avem cum să cunoaștem statutul și în special vârsta până la care un membru al comunității neolitice putea fi considerat ”copil” și dacă era considerat astfel sau doar vulnerabilitatea lui fizică impunea o anumită protecție suplimentară. Chiar și pentru zilele noastre amintim utilizarea clopoțeilor, zurgălăilor, talgi etc., în costumația legată de performarea unor scenarii rituale legate de sărbătorile de iarnă, având rol de protecție sau de marcare a unor mișcări. Același rol de protecție este subliniat etnografic în legătură cu atârnarea unor tălăngi sau clopoței animalelor (cai, bovine, ovine etc.)”, concluzionează arheologul Sanda Băcueț.

Că este jucărie preistorică, obiect folosit în cult sau pentru protecție, zornăitoarea de la Porț rămâne un obiect de patrimoniu care incită imaginația și ne poartă înapoi în timp, cu aproape 7000 de ani în urmă.

Post Views: 74