Povestea micilor ar trebui sa ne dea de gandit

Nu stiu cand a inceput sa ajunga povestea mititeilor romanesti  la urechile celor de la Bru-xelles. Probabil in mai 2012, cand suporterii spanioli au poposit la Bucuresti si au infulecat mii de mici cu o pofta inimaginabila de le-a mers vestea in toata Europa. Asta n-a fost pe placul autoritatilor europene, speriate ca produsul traditional romanesc ar putea sa le stirbeasca afacerile, sa intre triumfator in mai multe state ale batranului continent si sa nu mai poata fi izgonit. Mai ales ca, anual, in Romania, se vand mici de 50 de miloane de euro Spaima celor de la Bruxelles seamana cu spaima de mai tarziu a englezilor care se temeau de invazia romanilor. Asadar la 1 iunie 2012 intra in vigoare reglementarea europeana care interzice cativa aditivi alimentari esentiali in producerea micilor. Abia atunci a inceput, in ceasul al doisprezecelea, demersul pentru a inregistra micul ca produs traditional si a-l scoate de sub incidenta directivei cu pricina. Acest ceas al doisprezecelea arata delasarea noastra si incapacitatea de a profita de benficiile apartenentei la UE. De teama ca nu cumva micii romanesti sa „inunde” pietele europene li s-a gasit chichita: bicarbonatul de sodiu din mici, poate sa ucida mai repede ca cianura.stop_coloana Asa ca scoatem bicarbonatul din compozitie si atunci micii nu o sa mai aiba acelasi aspect si gust, si desigur nu va avea aceeasi priza la consumator. Apoi, dupa calcule si calcule, mai marii de la Bruxelles si-au dat seama ca Romania nu poate produce atatia mici, incat sa  bage in conul de umbra marile concerne alimentare din Europa. Au lasat-o mai  moale si au admis si prezenta bicarbonatului in compozitia micilor ba si comercializarea in alte state ale UE. Stiu ei ce stiu. Cert este ca, daca noi nu stim sa ne promovam produsele, sa le aparam daca noi nu stim sa tragem toate beneficiile posibile din reglementarile europe-ne, nu avem nici o sansa sa facem fata competitiei. Si vom ramane mereu cu degetul in gura in     mijlocul UE, fara sa intelegem ce ni se intampla. Povestea micilor ar trebui sa ne dea de gandit.