Postul Paștelui 2026

Dragi cititori, astăzi începe Postul Paștelui, supranumit și Postul Mare și cunoscut în vechime sub denumirea de Quadragesima, adică Patruzecime. Perioada de pregătire spirituală pentru Paște va dura 40 de zile și se va desfășura între 23 februarie și 11 aprilie, culminând cu sărbătorirea Învierii Domnului pe 12 aprilie, dată comună pentru credincioșii ortodocși și greco-catolici. Credincioșii romano-catolici vor sărbători anul acesta Paștele la data de 5 aprilie.

Remarcabilul teolog și scriitor creștin Alexandre Schmemann evidenția în scrierile sale faptul că postul a fost atât de mult explicat din punct de vedere simbolic, ca obiceiuri și tradiții interesante, pline de culoare și amuzament, ca ceva care ne leagă nu atât de Dumnezeu și de o viață nouă cu El, ci de trecutul și obiceiurile înaintașilor noștri, încât devine din ce în ce mai dificil să discernem, dincolo de acest folclor religios, seriozitatea absolută a religiei.

Nu voi vorbi așadar de măsurile formale ale postului, despre care se vorbește exhausitiv și cărora nu le contest însemnătatea, însă pe care le așez mereu pe un loc secund, ci de scopul esențial al postului, care este acela de a ”topi” inima noastră în așa măsură încât ea să se poată deschide realităților imateriale și să obțină un dialog autentic cu Dumnezeu.

Indiferent după ce calendare și reguli se stabilește data Paștelui, Învierea Domnului este una singură: nu ortodoxă, nu catolică și nu de alt fel. Așa cum am mai spus-o, cu durere, astăzi învățătura a ajuns să fie mai importantă decât Învățătorul- pierdem esența, trăim abstract și eliminăm nota personală. Și atunci e firesc că țelurile relative ale unei societăți secularizate au ”undă liberă” de intrare în noi. E firesc că nu mai suntem credibili ca și creștini ci ”piatră de poticnire” pentru mulți. Trăim doar la nivel informativ sau teoretic, fără întâlnirea vie cu Mântuitorul, și asta se simte. Ori dogma, forma, caracterul lor, sunt mijloacele prin care mâncăm Veșnicia, și nu Christos, care este îmbucătura cea bună, scopul suprem, Persoana.

Și acesta consider că e obiectivul esențial al acestui post. Să ajungem la ”miez”. Să-L aducem pe Christos în contemporaneitatea noastră. Să-l aducem, prin dorință și credință, în inima vie a realităților noastre cotidiene. Viața Sa pe pământ are contemporaneitatea Sa veșnică. Să descoperim și să înțelegem că acest Răstignit este Mântuitorul Lumii. Să aruncăm mrejele firii în adâncuri și apoi să construim forma care, desigur, are și ea importanța ei, însă plasată acolo unde îi este locul.

În Postul Mare, Iisus spune de la înălțimea crucii celui care Îl privește: ”Trebuie să-ți schimbi viața!” Așadar, ce trebuie să fie postul pentru noi? O adevărată metanoia. O experiență a întâlnirii personale cu Mântuitorul.  Un răspuns bun dat unei chemări milenare: ”Veniți la Mine”, ” Urmează Mie”, ” Mă iubești tu, oare?” , ”Eu sunt Cel ce sunt”, ”Rămâneți în iubirea Mea și veți fi vii”, ”Oricine crede în Mine nu va muri în veac”, ”Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu…”.

Așadar, oameni buni, să pornim de la aceste gânduri! Postul lipsit de aceste dorințe produce efecte contrare. Să accesăm resursele pe care Mântuitorul le-a lăsat Bisericii Sale: Sfintele Taine (Spovedania și Împărtășania). Sunt mijloace indubitabile pentru cei care le-au încercat cu asumare și credință!

Și după ce am trăit fiorul revelației, să povestim copiilor noștri despre acest Răstignit, despre iubirea Lui, despre prezența lui concretă printre noi. Să-L descoperim mai apoi lumii, o lume care cere și astăzi eliberarea tâlharului Baraba, dar răstignește cea mai demnă Iubire.

O, și când copilul va stărui în întrebări auzind povestea sau când  își va exprima îndoielile, sau când lumea va avea inima rece și nu se va înduioșa ascultând relatările, căci oricine le cunoaște, doar sunt ”legende”, ”credințe medievale”, ”născociri umane pentru interese materiale”, atunci să continuăm să povestim despre El, despre Cel care și-a asumat mărunta înfățișare de serv, despre Cel trădat și răstignit de cei mai apropiați, despre Cel înălțat în Măreție care pe toți vrea să-i tragă la El, despre Cel care a trăit și a murit pentru un singur lucru: să-i iubească pe oameni și să-i ajute.

Vă doresc un post binecuvântat, cât mai aproape de adevărata semnificație!