Stau si cuget cum s-ar zice si vad ca politica romaneasca se regaseste in spatiul mioritic romanesc, descris atat de frumos de Lucian Blaga. Parabolizand, as spune ca acest spatiu idilic, mirific, taram al ingerilor este guvernarea, unde toti vor sa ajunga, dar putini reusesc. Traian Basescu si partidul sau de suflet PDL ( fost FSN, PD) s-a cuibarit in acest spatiu opt ani. Emil Boc, precum ciobanasul din Miorita, a lasat urbea de sub Feleac si s-a dus la pierzanie in cetatea lui Bucur. Satul de peisajele din Rachitele a acceptat functia de premier, ajungand in luna februarie a acestui an la o cota de incredere de 3-4 la suta (unii spun ca a ajuns chiar la minus). Boc nu mai are loc nici la conducerea partidului, un partid pe care l-a aruncat jos in sondajele de opinie. Valea prin care trece Emil Boc e abrupta si rece. El va ramane in istoria de dupa 1989 drept cel mai slab prim-ministru, manipulat de presedintele tarii si contestat de populatie. Toti politicienii vor sa ajunga in mirificul spatiu mioritic din cand in cand. Acum a venit randul PDL-ului sa coboare in valea plangerii. USL-ul s-a urcat, in schimb, vrand-nevrand, pe culmile si dealurile Puterii. Numai ca acela care rade pentru ca a ajuns in varful dealului (a puterii), rade ca prostu’. Fosta putere politica (PDL, UDMR, UNPR) a aplicat tehnica parjolului. Grupurile de interese din jurul USL-ului vin flamande la putere. Insa biata camara este goala. Nu-i nimic de impartit, de furat, de dat la clientela de partid. Ii priveam ieri pe cei 20 de ministri care „se plimbau” prin Parlament si ma cuprindea, vorba lui Toparceanu „o tristete iremediabila” la gandul ca ei, in cele sase luni pe care le au la dispozitie, nu vor putea face averi fabuloase precum inaintasii lor. Si de Ponta mi se facuse mila: daca nu va adopta rapid masuri vizibile, cu rezultate efective, sesizabile de catre cei „prosti, dar multi”, el si ai sai vor ajunge din deal din nou in vale. Pentru ca populata are asteptari imediate si uriase, aproape imposibil de satisfacut. Vorba lui Marin Preda”.Timpul nu mai are rabdare” Cu nimeni, zicem noi.