Petre Borzescu, singurul reprezentant al Partidului Social-Democrat din Salaj la Adunarea Nationala de la Alba Iulia, admirator al lui Iuliu Maniu

Familia si formarea profesionala

rn

S-a nascut la 24 iunie 1893, in localitatea Cehei, din parintii Mitru si Mariuta Borzu.
A urmat cursurile scolii primare din Cehei, dupa care s-a inscris la liceul minorit din simleu, unde a urmat cursul inferior de 4 clase, dupa care, in anul 1908 se angajeaza la tipografia „Victoria” din simleu Silvaniei, patronata de Ioan P. Lazar. Aici a invatat meseria de tipograf, dupa care, in anul 1913 pleaca la Cluj, iar in anul 1914 la Fagaras si la tipografia ziarului „Foia Poporului” din Sibiu.

rn

De la Marele Razboi la Marea Unire

rn

In anul 1914 a fost incorporat in armata austro-ungara, pana in anul 1918 cand a intrat in serviciu ca si corespondent la ziarul „Adevarul”. A functionat aici pana in anul 1920, an in care s-a angajat ca revizor la ziarul „Tribuna” din Cluj.
La Adunarea Nationala de la Alba Iulia a participat in calitate de deputat al Partidului Social-Democrat, sectiunea simleu.

rn

La marile ziare din Bucuresti

rn

Dupa Marea Unire, de la Cluj pleaca la Bucuresti, unde a lucrat la ziarele de stanga „Adevarul” si „Dimineata”.
Din anul 1940 si pana in 1948 a locuit in Turda, unde a lucrat in diferite meserii, intre altele ca administrator de brutarie.
in lucrarea „Sindicatul Presei Romane din Ardeal si Banat”, aparuta la tipografia „Alba Iulia” in anul 1944, Petre Borzescu este trecut la ziaristii „Activi profesionisti”, alaturi de Vasile Netea, Isaia Tolan, Ion Isaiu, Tiron Albani, Ioan Clopotel si alti inca 115 membri.

rn

Calvarul suferit in perioada comunista

rn

Dupa instaurarea regimului totalitar comunist, Petre Borzeascu se retrage la casa parinteasca din Cehei, fara a avea nici un venit, nefiindu-i aprobata cererea de pensionare. Ajuns in mizerie, desigur ca si-a manifestat nemultumirea fata de regimul totalitar si fata de ocupantul sovietic, intrand in atentia organelor de securitate. Astfel, la 25 septembrie 1951, biroul de Securitate simleu raporta Securitatii Regiunii Bihor urmatoarele: „Mentionam ca susnumitul continua si pe mai departe sa aduca calomnii contra regimului nostru de democratie populara si a Uniunii Sovietice, ca de exemplu dupa cum reiese din nota informativa primita in ziua de 25 sept. a.c. care o inaintam alaturat, numitul a spus ca tovarasul conducator al oamenilor Muncii din lumea intreaga, este mai mare criminal ca Hitler, si in scurt timp va ajunge soarta lui Hitler. Fata de acestea noi am luat masuri sa recrutam un informator, in jurul lui, fiindca momentan nu putem obtinea declaratii decat dela informatorul care ne-a dat nota informativa, caruia susnumitul i s-a adresat personal.
Totusi propunem ca sa ni se aprobe retinerea lui, fiind-ca din nota reiese ura lui de moarte contra Uniunii Sovietice si a conducatorilor ei, precum si contra regimului de democratie populara”.
in urma unor investigatii amanuntite, la data de 13 martie 1952, biroul din simleu raporta urmatoarele: „Raportam ca din materialul obtinut pana in prezent asupra numitului, reiese ca in prezent este bolnav de tuberculoza, din care cauza sta acasa ajungand intr-un hal aproape sa ramana fara haine pe el.
Verificand pe teren am constatat ca susnumitul pe langa boala ce o are aiureste, si nu se poate conta pe cele spuse de el, de catre populatie este cunoscut si nimeni nu ia in seama aiurelile lui, deci nu reprezinta nici un pericol”.
in acest context, Petre Borzescu scapa de o iminenta arestare, fiind considerat ca nu reprezinta un pericol real pentru regimul comunist. Cu toate acestea, i s-a deschis dosar de Urmarire Informativa, fiind incadrat cu informatori si urmarit permanent.
A fost luat in evidenta operativa la data de 18 august 1962, fiind acuzat ca a fost membru al P.N.t. si „ziarist la Iuliu Maniu”. Pe baza materialelor informative furnizate ulterior de catre agentii „Micu Nicolae” si „Raducanu Petru”, la data de 8 martie 1964 a fost trecut la compartimentul „Pasiv”, „rezultand din materiale ca nu desfasoara activitate dusmanoasa”.
insa, din materialele furnizate dupa aceasta data de catre agentii „Micu Nicolae”, „Raducanu Petru”, „Pop Vasile”, „Predescu Ioan” si „Maranu”, rezulta, in acceptiunea Securitatii, ca avea „o serie de manifestari dusmanoase” la adresa regimului comunist, a conducatorilor tarii si „lanseaza o serie de zvonuri, comentand nefavorabil evenimentele politice interne si internationale”.
in acest context, „pentru a stabili activitatea lui dusmanoasa, acest element a fost luat in verificare prealabila, iar la data de 8 IX 1966 i s-a deschis dosar de verificare”.
in urma acestui raport, ofiterul operativ, capitan Rusu Sabin, propunea trecerea lui Petre Borzescu de la compartimentul „Pasiv” la compartimentul „Activ”.
Pe data de 7 mai 1966, informatorul cu nume de cod „Raducanu Petru” a stat de vorba cu Petre Borzescu, care avea 72 de ani. L-a intrebat ce mai face: „d-apoi oarecum bine, dar imi pare rau ca am ajuns intr-un hal fara de hal si lotul ajutator mi l-a dat cel mai rau, si intr-un colt asa ca dupa respectul care mi-l dau nu le pot zice numai niste porci de caine ca-si bat joc de om cum vreau, de i-ar sti cei mai mari ca ce fac le-ar fi dracu nanas, dar nu-i bai ca odata le-a veni vremea si randu cand le-ar da si lor altii si le-a parea rau”. in continuare, informatorul l-a intrebat cu subinteles daca in trecut au fost mai corecti: „d-apoi intotdeauna au fost oameni de diferite categorii, dar sa stii un lucru, ca eu cand eram de 13 ani m-a prins de tanar cand eram inscris in Partidul Social Democrat ca atunci s-a infiintat o garda de P.S. Democrat la noi in sat. Iar in 1918 cand s-a facut un fel de rascoala si Iuliu Maniu a fost capitan in armata ungureasca, iar eu eram ca un fel de bizuit (reprezentant – n.n.) al P.S.D intrucat eu stiiam vorbi la muncitori, iar ei ma iubeau”. L-a mai intrebat daca a fost membru in partidul lui Iuliu Maniu: „eu nu, decat am fost in legatura cu el, dar in acelasi timp si cu celelalte partide (pe care le-a insirat pe nume) care era vreo 5-6 dupa care am fost ales presedintele PSD Cluj si pe mine ma ducea in tara unde era rascoale sau se intampla accidente, caci eu tineam cu muncitorii si le vorbeam in asa fel de toti plangea si nu-mi pare rau caci am tinut cu sfanta dreptate, dar acum puteri n-am sunt batran, nu stiu ce va fi, cu aceasta a plecat”.
La 16 decembrie 1966 delatorul cu nume de cod „Apostu Gheorghe” trimitea o nota informativa Securitatii. El mentiona ca l-a intalnit pe strada in ziua de 7 decembrie si, printre altele, l-a intrebat de ce mai era nemultumit inafara de faptul ca nu primea pensie, la care spune ca a primit urmatorul raspuns: „Marea nemultumire a romanilor ca am fost ingenunchiati si umiliti si rusinea ce-a cazut asupra neamului romanesc nu se spala niciodata”. Cerandu-i explicatii, Petru Borzescu spune ca rusii ne-au ingenuncheat si umilit cu luarea Basarabiei si Bucovinei, „care niciodata n-a fost a lor”, pentru care „el astazi este contra si pentru care fapt a suferit si sufera si azi, amintind in tangenta numele lui Vasinski, fostul ministru de externe al URSS, care fiind la Bucuresti in probleme de politica externa se gasea si el in Bucuresti la sfarsitul celui de al II-lea razboi mondial”.
Dintr-o alta nota-raport a Securitatii, datata 6 decembrie 1966 aflam ca in anul 1947 a fost „inlaturat” din serviciu si se intoarce la Cehei „unde se gaseste si in prezent, fara nici o ocupatie si fara pensie. Traieste din ajutorul pe care-l primeste de la prieteni si cunoscuti. in satul Cehei are o casa in stare foarte rea, nu valoreaza aproape nimic”.
Gresit se afirma, apoi, ca a fost membru P.N.t. si ziarist al lui Iuliu Maniu, fata de care avea un adevarat cult, socotindu-l principalul artizan al Unirii Transilvaniei cu Romania: „in prezent este un element dusmanos regimului nostru (totalitar comunist – n.n.). Desfasoara o intensa agitatie cu caracter dusmanos in randul cetatenilor cu care vine in contact, compune diferite versuri cu caracter dusmanos si elogiaza meritele lui Iuliu Maniu si a P.N.t.-ului”.
La sfarsitul anului 1966, Securitatea face o sinteza a „manifestarilor dusmanoase” pe care Petre Borzescu le-a avut pe parcursul anilor 1965 si 1966:
La data de 28 decembrie 1966 fata de agentul Marascu a afirmat ca „daca eu as scrie la ziar, asa cum gandesc, apoi numai cu bucluc ar iesi pentru mine, caci eu nu asi putea manifesta decat contra lor, adica asi da in vileag numai realitatea, cu ce desigur nu le-ar conveni. Ar trebui sa scriu numai articole mieroase, sa-i laud, ceia ce nu pot, deoarece in mintea si sufletul meu simt altfel, adica simt adevarul pentru care de buna seama ca nu asi fi laudat de comunisti”.
La 9 iunie 1966 afirmase, catre acelasi delator, urmatoarele: „Turbez de furie cand vad ca toti neispravitii cari sunt azi la conducere, fac pe grozavii, si te iau asa de sus, parca ar avea mai multa scoala ca noi. Ce le-as veni de hac acestora, daca asi avea posibilitatea, dar nu poti ca ei ii cred oamenii lor si nu pe noi caci in fata lor suntem deocheati, suntem reactionari, periculosi, cari inca nu ne putem adapta regimului de azi”.
La 29 aprilie 1966, fata de informatorul „Petrescu Ioan” ar fi declarat urmatoarele: „Mai sa stii ca comunistii nu au multe in Vietnam. Razboiul se va termina atunci cand se va termina si cu comunistii de pe acel pamant. Nu pentru aceia a inceput razboiul ca sa se termine si chiar daca acolo se va termina, va incepe in alta parte a lumii impotriva comunistilor. Germania sa stii ca joaca un rol important, sa vezi ca si ei au sa inceapa razboi, si tot impotriva comunistilor”.
La 5 februarie 1966 declarase catre acelasi delator: „Acum a venit timpul ca sa se termine odata cu comunistii si ca regimul se va schimba, dupa care s-a adresat cu cuvinte vulgare la adresa comunistilor”.
La data de 24 octombrie 1965, fata de informatorul „Micu Nicolae” a declarat urmatoarele: „Cu ajutorul PNt si Maniu am facut facultatea de litere si apoi am urmat ziaristica. Maniu a adus prima democratie in tara la noi, dar astia au mai perfectionat-o pe placul unor straini, care ii dirijeaza”.
La data de 12 ianuarie 1965, in fata informatorului „Raducanu Petru” a spus in versuri: „Cat mai bine, cat mai rau, nu mai sa ies din parau, caci paraul este afund si eu m-am facut batran. Nu stiu soarta cum mi-a fi, daca-n lume voi trai, caci acuma-s cam de bai, ca n-am pita nici malai. De i-ar bate D-zeu pe cei ce-mi vor mie rau”. in continuare a spus: „Daca ar da libertate taranilor sa munceasca pe cont propriu, caci spunea un om mare, caci taranii sunt talpa tarii, caci atunci cand taranul se moleste, atunci vine saracie si tara plange. A mai afirmat ca taranul nu-si are dreptul asa cum ar trebui”.
Nici in anul 1966 nu primea pensie, dupa cum reiese dintr-o nota informativa a delatorului cu nume de cod „Pop Vasile”, la 27 octombrie. Informatorul l-a intrebat ce parere are despre noua lege a pensiei, iar el „a raspuns ca o sa primeasca si el pensie, deoarece pana acum nu a primit, fiindca nu a putut sa-i sufere pe comunisti. A fost persecutat de catre actualul regim. A fost suspectat, insa se vede ca acum s-a schimbat foaia si crede ca o sa-si primeasca si el drepturile, acum este pe lista a doua, nu pe lista intii pentru persecutie”.

rn

Subiect discutat la Europa Libera

rn

Despre situatia fostului ziarist Petre Borzescu, caruia ii era refuzat dreptul la pensie, conform unei informatii primite de unul din delatorii sai de la Vasile Crisan, s-a discutat si in cadrul unei emisiuni la postul de radio „Europa libera” de catre crainicii Petre Goron si Gheorghe Timofte. Tot de la Vasile Crisan, care desigur nu stia ca discuta cu un delator al securitatii, informatorul afla ca Petre Borzescu a fost vizitat de catre un ziarist din R.S.F. Iugoslavia.
Din informatiile organelor de securitate reiese ca Petre Borzerscu era ajutat de o serie de prieteni din simleu, precum Mihai Gurzau, fost prefect liberal al Salajului in perioada 1933-1937, care se pare ca beneficia de o pensie buna, Virgil Barboloviciu si Meheleanu Emil, toti pensionari domiciliati in simleu. Informatorul cu nume de cod „Marascu” raporta Securitatii ca Petru Borzescu ii vizita foarte des la domiciliu.
Dupa centralizarea acestor „acte acuzatoare”, in perioada 10-11 martie 1967 organele de securitate au trecut la interogatorii ale unor martori precum Chis Vasile, Chioreanu Gheorghe din Badacin si Juca Teodor din Cehei.

rn

Cartile si revistele- „materiale incriminatorii”

rn

Cu cateva zile inainte, mai precis in ziua de 8 martie 1967, organele securitatii au efectuat o perchezitie la domiciliul lui Petre Borzescu. Dupa cum reiese din procesul verbal, i-au gasit ca „materiale incriminatorii” cateva reviste si brosuri, „de editie veche, unele dintre ele avand un continut anticomunist”, care au fost distruse, in parte, la data de 3 mai 1967. Astfel, Securitatea „ a procedat la distrugerea prin ardere” a urmatoarelor materiale: patru din cele sapte numere ale revistei „Cultura crestina”; doua numere din revista pedagogica „scoala Noastra”, pe anul 1934; cartea „Individualitate si destin”, vol. II/1945; brosura „Constitutia” din timpul regelui Carol al II-lea; brosura de propaganda electorala „Cuvinte pentru tarani; cartea „Corespondenta comerciala germana”; „una foaie volanta de caiet cu linii”, pe care se afla scrisa o poezie. La dosarul de Securitate au fost atasate 3 numere ale revistei „Cultura crestina”, in care au aparut articolele „Toleranta sovietica”, „Din capitularile bolsevismului”, „Cum se combate comunismul”, „Ateismul nazist si ateismul bolsevic”, toate aparute in perioada interbelica.
in zilele de 9 si 10 martie 1967, Petre Borzescu a fost interogat de catre organele securitatii din simleu Silvaniei si pus sa dea o declaratie in fata anchetatorului. Recunoaste acuzatiile care i se aduceau, afirmand, printre altele: „in discutiile pe care le-am purtat cu diferiti prieteni, cunoscuti sau consateni, mi-am manifestat neincrederea in trainicia actualului regim din tara noastra, la fel mi-am manifestat speranta in schimbarea actualei forme de guvernamant din tara noastra, toate acestea in ideia izbucnirii unui al III-lea razboi mondial in care sa fie atrasa si tara noastra, razboi care va fi castigat de puterile imperialiste in frunte cu S.U.A.”. Despre pensii, afirma in declaratia scrisa ca erau doar „o pomana comunista”.
intrebat fiind ce l-a determinat sa faca „afirmatiile dusmanoase”, Petre Borzescu afirma ca una din cauze era ca nu si-a gasit un loc de munca „pe masura capacitatii mele” si sa castige cum a castigat ca ziarist in perioada interbelica. O alta cauza, spune el, „a fost conceptiile mele politice din trecut alimentate de unele stiri audiate la emisiunile posturilor de radio capitaliste „Vocea Americii” si „Europa Libera”. Promite ca pe viitor nu va mai face astfel de afirmatii, ceea ce evident, dupa cum vom vedea, nu a respectat.
Pe data de 15 martie 1967, Securitatea din Oradea emitea ordonanta de refuzare a procesului penal impotriva lui Petru Borzescu, care avea varsta de 74 de ani si dispune refuzarea pornirii procesului penal pentru infractiunea prevazuta la art. 209 pct. 2 litera „C” Cod Penal. Scapa doar cu o avertizare, emisa la data de 22 martie 1967.
Tot din cadrul ordonantei aflam ca in anul 1967 Petru Borzescu era angajat ca muncitor necalificat la Trustul de Panificatie din orasul simleu Silvaniei, respectiv incarcator si descarcator de paine.

rn

Cultul fata de Iuliu Maniu, artizanul Unirii Transilvaniei cu Romania

rn

Petre Borzescu continua sa-si exprime public nemultumirile si cultul lui fata de Iuliu Maniu, dupa cum reiese dintr-o serie de note informative. Informatorul „Avramescu Constantin” raporta ca pe data de 9 iunie 1979 s-a intalnit cu Petre Borzescu si au discutat despre Iuliu Maniu: „Despre acesta Borzescu a afirmat ca a fost un mare roman, omul Ardealului care peste tot pe unde a umblat a luptat pentru ca Ardealul sa fie al Romaniei. A fost un mare om politic care s-a luptat pentru binele romanilor, si care desi are mari merite in Unirea cea mare, conducerea de azi nu-i recunoaste aceste merite si nici macar nu-l pomeneste. Dupa Borzescu, Maniu a fost un om drept, bun patriot, dar noi suntem mincinosi, dar nu va trece mult si va fi reabilitat. De asemenea, dupa cum rezulta dintr-un raport cu propuneri de avertizare inaintat organelor superioare de catre capitanul de Securitate Banc Ioan. El subliniaza ca Petre Borzescu se preta la „unele manifestari dusmanoase si pro-maniste”. Petru Borzescu „a afirmat in mai multe randuri fata de informatorii mai sus-mentionati, informatii verificate ca meritul in constituirea statului unitar roman ii revine in intregime lui Iuliu Maniu, ca prin el s-a obtinut Ardealul de la unguri, conducatorii de astazi nu au nici un merit in faurirea statului roman, ca Iuliu Maniu va fi reabilitat in curand, recunoscandu-i-se aportul in aceasta problema si faptul ca a avut o contributie importanta si in rasturnarea regimului antonescian in august 1944”.

rn

Ajuns in mizerie si uitare nemeritata

rn

Ajuns in mizerie si uitare, Petre Borzescu constata cu amaraciune ca nici aportul lui la realizarea Romaniei Mari, in calitate de semnatar al Unirii Transilvaniei cu Romania, nu are nici o minima recunostinta din partea contemporana. Informatorul „Dumitrescu Ionel” raporta la 9 august 1980 ca a discutat cu Petre Borzescu, „care si in prezent se mentine pe pozitiile lui, afirmand ca el a luptat din toate puterile pentru constituirea Romaniei Mari, iar cei de azi nu-si dau seama ce inseamna a lupta pentru ca Romania sa fie Romanie”. De asemenea, se plange de saracia si mizeria care bantuia in intreaga tara, dupa cum reiese dintr-o nota informativa trimisa Securitatii de catre delatorul cu nume de cod „Avramescu Constantin” la 10 martie 1981. Informatorul l-a intalnit pe Borzescu in dimineata zilei de 4 martie, la orele 6,30, langa laptaria din centrul orasului simleu. El spune ca Borzescu „se plangea ca aprovizionarea cu produse lactate lasa de dorit, trebuie sa stai in frig cateva ceasuri bune pentru un litru de lapte sau iaurt dupa care a inceput sa prolifereze injurii la adresa sefului statului care tot vorbeste despre societatea comunista, dar la noi se moare de foame si nu va mai trece mult timp pana si la noi va fi o situatie similara cu cea din Polonia, ca lumea aceasta care sta la rand se va burzuli (revolta – n.n.) odata”.
Populatia a mai rabdat cativa ani si revolta a izbucnit la Brasov, in noiembrie 1987, apoi la Timisoara, Bucuresti si in intreaga tara, in decembrie 1989, dar Petre Borzescu nu a mai apucat sa vada tara sa eliberata de sub regimul dictatorial comunist, deoarece a trecut la cele vesnice, in mizerie si uitare, la 16 aprilie 1982, la venerabila varsta de 89 ani, in casuta lui darapanata din Cehei.
Desi a fost marginalizat de catre regimul comunist, Petre Borzescu ramane pentru posteritate ca o personalitate salajeana marcanta din generatia Marii Uniri. Dovada sta si corespondenta sa cu alte personalitati de marca din generatia sa, in mare parte fosti colegi jurnalisti, marginalizati la randul lor sau plecati din tara, precum Tiron Albani si Ion Isaiu din Oradea, Iustin Iliesiu si Aurel Buteanu din Bucuresti, evreii Klein si Weinberger din simleu emigrati in Israel. De asemenea, cu vechiul sau prieten Gratian C Marcus.
Jurnalistii salajeni ai generatiei tinere de atunci, Ioan Lupa Crisan si Valentin Daraban, au scris despre el, iar cu reputatul cercetator stiintific Vasile Vetisanu-Mocanu a avut o relatie de sincera prietenie.