Cercetarile arheologice aduc la lumina, in mod frecvent, marturii ale vietii de zi cu zi a oamenilor din cele mai veci timpuri. Caracteristicile solului influenteaza starea de pastrare a pieselor arheologice, indiferent din ce material ar fi confectionate. Chiar si materiale dure, precum metalul sau piatra sunt supuse actiunii factorilor de sol, mai ales daca zac in pamant pe parcursul unei perioade de timp indelungate, de ordinul mileniilor. Cu atat mai surprinzatoare este descoperirea unor seminte, perfect pastrate dupa ce au fost ingropate in urma cu mii si mii de ani.
Cultivarea plantelor si cresterea ani-malelor, dupa domesticirea acestora, a permis comunitatilor umane sa devina mult mai independente de influenta mediului. Pana acum arheologii au descoperit doar dovezi indirecte ale cultivarii plantelor, si anume unelte care puteau fi utilizate in agricultura. Descoperirea unor seminte reprezinta, fara indoiala, dovezi directe ale acestei ocupatii, atat de importante si pentru comunitatile din zilele noastre. Este vorba despre aparitia unor seminte de cereale care in urma analizelor efectuate aduc dovezi clare despre vechimea cultivarii unor soiuri de grane. Aceste descoperiri provin din localitatile Lesmir, respectiv Simleu Silvaniei.
La Lesmir, in anul 2010 arheologii au gasit intr-o groapa o cantitate de cca. 70 grame de seminte carbonizate, acoperite cu o lespede plata de micasist. Asemenea lespezi plate de piatra sunt adesea descoperite in asezari si se stie clar ca erau utilizate de catre oamenii preistorici la macinarea semintelor, a granelor mai ales. Analizate de catre specialistii in paleobotanica, semintele de la Lesmir s-au dovedit a proveni de la specia de grau Triticum dicoccum.
In acelasi an, la Simleu Silvaniei a fost descoperita, pe fundul unei gropi, o cantitate mult mai mare de seminte de grau (peste 0,5 kg) provenind de la doua specii Triticum dicoccum, res-pectiv Triticum monococcum. Dintre cele doua soiuri predomina primul in descoperirea de la simleu Silvaniei.
Cele mai vechi dovezi ale cultivarii unor soiuri, initial salbatice, de cereale paioase au fost descoperite in situri arheologice din Orientul Apropiat (Siria, Turcia, Armenia, Iraq, etc). Aceste descoperiri ne duc in timp cu peste 9000 de ani. Au trebuit insa sa treaca alti 1000 de ani, pana cand o mutatie (probabil influentata de om) in genetica graului avea sa duca la aparitia unui soi, Triticum dicoccum, care era mai rezistent la scuturare, oferea recolte substantiale si care avea sa devina stramosul soiurilor de grau cultivate. Aceasta specie era cea mai cultivata in Egiptul antic. Atat aceasta specie cat si specia Triticum monococcum sunt specii adaptate la conditii climaterice mai vitrege, precum rezistenta la temperaturi scazute si seceta. Aceste conditii climatice erau cele care au caracterizat perioadele de timp din care provin descoperirile de la Lesmir, respectiv Simleu Silvaniei. Asezarea de la Lesmir in care au fost descoperite semintele apartine epocii cuprului si se dateaza in a doua jumatate a mileniului IV i. Hrs., iar cea de la Simleu Silvaniei in epoca bronzului, mai precis dupa 1500 i. Hrs. Importanta lor rezida nu doar in vechime, ci mai ales in pastrarea unor marturii directe ale soiurilor cultivate de oamenii preistorici, soiuri care se mai cultiva, inca, si in zilele noastre in anumite zone inalte ale Eurasiei.
Ambele descoperiri, extrem de rare in arheologia preistorica de pe te-ritoriul Romaniei isi vor gasi locul intr-o viitoare expozitie a muzeului din Zalau.

Post Views: 51