Aceasta vindecare minunata a slabanogului din Capernaum este relatata de catre toti cei trei sfinti evanghelisti numiti „sinoptici”: Matei 9,1-8, Marcu 2,1-12, Luca 5, 18-26. Locul unde se petrece ea este numit „cetatea Sa”, pentru ca aici, în Capernaum poposise Domnul, dupa ce fusese alungat, si era cât pe ce sa fie omorât, din Nazaret, unde vietuise multi ani”(Matei 4-13 si Luca 4-16). Iisus învata într-o casa; venise atâta lume, încât casa se umpluse. si totusi, în cetate ar mai fi fost si altii dornici sa-L asculte pe Învatatorul. Ce-i împiedeca sa faca acest lucru? Despre unul stim ce-l împiedeca. Era bolnav, trupul sau era paralizat, nu putea face singur nici o miscare. si, iata, patru barbati- nu stim daca erau rudenii, prieteni sau vecini – miscati de suferinta îndelungata a semenului lor, si întelegând neputinta lui de a umbla, îi vin în ajutor. Pe o targa improvizata aseaza trupul slabanogului, cu grija se îndreapta spre locul unde era Iisus si, constatând ca din pricina multimii nu pot intra în casa, urca pe acoperis, fac o spartura si prin ea îl lasa pe slabanog chiar în fata lui Iisus. „Si Iisus vazând credinta lor, a zis slabanogului: Îndrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!”. A cui credinta? Mai întâi, desigur, este credinta celor care l-au adus. Domnul putea vindeca bolnavul si numai raspunzând credintei acestora. Sunt multe împrejurari când Domnul a savârsit minuni fara sa pomeneasca nimic de credinta bolnavului: Fiica lui Iair a fost înviata pentru credinta tatalui; fiica femeii cananience a fost vindecata pentru credinta mamei; sluga sutasului a fost vindecata pentru credinta sutasului. Cum au dovedit cei patru credinta lor? Ei se hotarasc sa aduca la Hristos pe un bolnav fara scapare. Îl cara cu greu, se catara pe acoperis, sparg acoperisul si prin spartura îl slobod pe bolnav stop_coloanaîn fata lui Iisus. Gânditi-va ce caraghiosi se aratau ei în ochii vecinilor prin asemenea purtare nelalocul ei! Ce rusinati ar fi ramas ei în ochii tuturor daca, dupa atâta tevatura, ar fi avut sa care înapoi pe bolnavul nevindecat! si atunci, ca si acum, teama de ridicol era foarte mare, la fel si frica de a da gres. Numai credinta cu adevarat tare înfrunta ridicolul si nereusita, pentru ca nu se îndoieste de izbânda. Si Domnul a vazut credinta lor, le-a cunoscut inima lor. A cunoscut-o si pe a carturarilor care s-au scandalizat: „Acesta graieste hule! Cine poate sa ierte pacatele decât numai Dumnezeu?” Iisus a dovedit ca este Dumnezeu nu doar prin vindecarea slabanogului ci si prin aceea ca Le-a citit gândurile. Cine poate cunoaste gândurile decât numai Dumnezeu? „Cel ce cerci inimile si rarunchii, Dumnezeule drepte! „ (Psalm 7,9) a strigat David. ,,Eu, Domnul, patrund inima si încerc rarunchii, ca sa rasplatesc fiecaruia dupa caile lui si dupa roada faptelor luiI, spune Domnul Însusi prin proorocul Ieremia (17,10). „Tu singur stii inima fiilor oamenilor” s-a rugat regele Solomon (Paralipomena 6,30). Mustrându-i pentru „cugetele cele rele”, le arata ca pentru El este la fel de usor a ierta pacatele si a vindeca si trupul: „Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamânt a ierta pacatele, a zis slabanogului: Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta”. În vreme ce slabanogul facea ce I-a poruncit Iisus, multimile Îl slaveau pe Dumnezeu.

Post Views: 47