ATINGEREA CREDINTEI
In drum spre casa lui Iair, Domnul Iisus intalnise, in multime, o femeie care de doisprezece ani suferea de o boala care facea din viata ei o povara. Ea cheltuise toata avutia cu doctori si leacuri, ca in cele din urma sa i se spuna ca nu se poate vindeca. Dar sperantele ei au renascut, cand a auzit de vindecarile minunate facute de Hristos. Ea credea ca daca ar putea ajunge la acel „mare prooroc”, El ar vindeca-o. Aceasta credinta o aduce aici, in multimea ce-L insoteste pe Iisus spre casa mai-marelui sinagogii din Capernaum. Nu era in stare sa-I vorbeasca, dar nu voia sa piarda ocazia de aur ce venise. Era in prezenta Marelui Medic, si de teama sa nu piarda singura ei ocazie de vindecare, s-a inghesuit, zicand in sine:”De ma voi atinge macar de haina Lui, ma voi vindeca”(Marcu 5,28). In timp ce Iisus trecea, ea a izbutit sa-I atinga marginea vesmantului, dar in clipa aceea a simtit ca s-a vindecat. In aceasta unica atingere, era adunata credinta intregii ei vieti, si deodata durerile si slabiciunile au facut loc vigoarei si desavarsitei sanatati. Cu inima plina de recunostinta a incercat apoi sa se retraga din multime; dar deodata Iisus S-a oprit, si multimea a stat si ea in loc. Iisus S-a intors, si privind in jurul Sau a intrebat cu voce clar auzita pe deasupra murmurului multimii: ,,Cine s-a atins de hainele Mele?” La aceasta intrebare oamenii au raspuns cu o privire plina de uimire, iar Petru, gata totdeauna sa vorbeasca, zise: „Invatatorule, multimile Te imbulzesc si Te stramtoreaza si Tu zici : Cine este cel ce s-a atins de Mine?” Iisus a raspuns: „S-a atins cineva de Mine. Caci am simtit puterea care a iesit din Mine”. Privind spre femeie, Iisus a staruit sa cunoasca cine L-a atins. Vazand ca ferirea e zadarnica, ea a venit in fata si s-a aruncat la picioarele Lui si, cu lacrimi de recunostinta a povestit cat a suferit si cum a fost vindecata. Iisus a zis cu blandete: „Indrazneste, fiica, credinta ta te-a mantuit. Mergi in pace.”
Ne vom intreba: n-a stiut Iisus cine s-a atins de El? Raspunsul este unul singur si sigur: Domnul a stiut. si de ce a intrebat, daca a stiut? Mantuitorul putea sa deosebeasca atingerea credintei de contactul intamplator al multimii nepasatoare. O asemenea incredere- cea a femeii vindecata- nu trebuia sa fie trecuta cu vederea, El voia sa vorbeasca femeii umilite cuvinte de mangaiere, care sa fie pentru ea un izvor de bucurie- cuvinte care sa fie o binecuvantare pentru urmasii Sai, pana la sfarsitul veacurilor. Multimea mirata care se imbulzea aproape de Iisus n-a simtit nici un fel de putere venind de la El. Dar cand femeie suferinda a intins mana pentru a-L atinge, crezand ca va fi insanatosita, a simtit puterea vindecatoare. Nu e destul sa credem despre Hristos; trebuie sa credem in Hristos. si nu doar in Hristos ca Mantuitor al lumii ci, in Hristos ca Mantuitor personal, „Domnul meu si Dumnezeul meu”(Ioan 20,28). Despre femeia vindecata, traditia crestina ne spune ca a urmat pe Domnul si ca atunci cand Domnul Iisus mergea spre Golgota, ea- facandu-i se mila de El, I-a sters fata cu un stergar- o mahrama- pe care a ramas imprimat chipul Domnului. Aceasta se numeste „icoana nefacuta de mana omeneasca”, iar numele femeii -Veronica. .

Post Views: 51