La Spitalul Județean de Urgență Zalău, ca-n stațiune! Laude la adresa chirurgului Balogh Tibor

Sălăjeanca Cristina Szollosy a ajuns la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Județean de Urgență Zalău, acuzând dureri mari și având simptomele unei apendicite. Femeia se declară foarte mulțumită de modul în care s-au transformat serviciile oferite în cadrul unității spitalicești și a ținut să-și împărtășească experiența, dar mai ales recunoștința față de medicul chirurg Balogh Tibor și personalul secției Chirurgie.

Speranța pacientei este că ne apropiem, în sfârșit, de normalitate și că de asemenea tratații ar trebui să beneficieze fiecare român care ajunge să apeleze la medicii din spitalele românești. Vom reda integral mesajul publicat de Cristina Szollosy.

”Trebuie să-mi povestesc experiența mea din ultimele zile la Spitalul Județean din Zalău, cu speranța că ne apropiem de normalitate, cu pași mici.
Duminică dimineața la ora 10.00 m-am prezentat la urgențe, cu o apendicită. De la intrare, gardianul a fost cu un ton și o atitudine foarte calmă. La recepție, un domn și o doamnă, de cum s-a deschis ușa, m-au întrebat cu un zâmbet îngrijorător ce problemă am și cum mă pot ajuta. În câteva minute am terminat formalitățile și în alte câteva minute de așteptat pe scaun a venit un asistent și m-a preluat. Între timp, au mai venit pacienți și chiar am fost atentă tot așa au fost tratați. După ce mi s-au făcut câteva investigații (cam 20-30 de min), a venit un medic chirurg la mine pentru care mă voi ruga mereu să-i răsplătească Dumnezeu munca și binefacerea înzecit (dr. Balogh Tibor). Am discutat despre problema mea și ce e de făcut, am fost dusă (cu un cărucior) pe salon să-mi las lucrurile, apoi am fost condusă la sala de operație. Alte asistente mi-au făcut pregătirea necesară (cu răbdare și cu calm, zâmbind și vorbindu-mi mereu). A sosit și anestezistul care m-a molipsit cu simtul umorului, așa încât să-mi alunge frica, și… noapte! La ora 12.20 eram din nou pe salon și auzeam cum mă striga cineva pe nume să-mi spună că sunt gata.
Deci… la 10.00 am ajuns la UPU și la 12.20 eram pe salon, operată și trezită din anestezie. Ce sa mai zic????
Au urmat câteva zile de spitalizare în care m-am simțit ca în stațiune, ca s-o citez pe o bunicuță din salon. Asistentele au fost foarte drăguțe, mereu veneau, chemate sau nechemate, infirmierele… nu știu cum reușesc să aibă atâta răbdare… iar doctorii… fără cusur!
Toți!
În salon, curățenie, în baie, curățenie și consumabile, mâncarea arăta bine și era bună (fără sare, dar mi-am dus de-acasă), apă plată la dozator, frigider curat etc. Pe scurt, chiar dacă aș căuta, nu am ce să reproșez!
Respect!
Poate nu sunt toți așa (de buni), poate nu sunt toți dedicați, dar eu așa am nimerit.
Doamne-ajută la mai mulți și sănătate multă la toți!”, a scris Cristina Szollosy.