Mă rup greu de acest „tăram al ingerilor” cum numea Papa plaiul mioritic, dar trebuie să recunosc că de cate ori parcurg drumurile de dincolo de graniţele Romaniei, meleagurile mă incantă kilometru după kilometru. Drumurile sunt drumuri, campurile lucrate şi gospodărite, casele ingrijite. Şi nu pentru că cei de dincolo sunt mai buni, mai deştepţi, sau le-a dat Cel de Sus mai mult. Nu… Este aşa pentru că au avut carmuitori mai inţelepţi, mai orientaţi, iar oamenii motivaţi pentru ceea ce fac. Oprindu-mă la agricultură, trebuie să spun că prin ţările Europei nu fiecare metru, ci fiecare centimetru de pămant este folosit şi bine lucrat. Şi nicăieri nu-i mai bun ca al nostru. Animalele ce să mai spun, parcă sunt intr-o continuă expoziţie. Şi indrăznesc să gandesc ce ar trebui să facem să fim la fel sau mai mult decat laţii. Nu e in puterea mea să fac ce ar trebui să facă sau să fi făcut de două decenii dirguitorii ţării. Dar n-au făcut-o. Şi uite aşa, milioane de hectare de pămant zac inţelenite printre spini şi pălămidă. Pămant perntru care strămoşii noştri şi-au dat viaţa, iar alţii străini fac orice să pună mana pe el.Caţina agricultori sălăjeni intorşi in ţară după un periplu european unde au avut ce vizita au vrut să pună in practică ceea ce au văzut Dar n-au reuşit. pentru că hăţişurile birocraţiei sunt dese, iar romanii nu au susţinerea financiară pe care o au alţi fernieri europeni. Nu există un cadru legislativ necesar urnirii lucrurilor din loc, in sfarşit nu există voinţă politică pentru repunerea agriculturii in drepturile ei fireşti. Agricultura poate fi motorul economiei. Demnitari, daţi-i combustibil! Dar ca să aveţi idee de unde să incepeţi parcurgeţi drumurile Europei pe pămant, nu doar cu avionul de la Bucureşti la Bruxelles. Cert este că veţi avea ce invăţa. Şi poate veţi privi cu alţi ochi agricultura, agricultorul şi satul romanesc. Lua-ţi-o aşadar la pas prin Europa. Vă asigur că şoselele n-au gropi.