Istoria vie a satului: gospodărie tradiţională şi casă cu acoperiş de paie, restaurate la Cuciulat
Într-o zi de ianuarie în care soarele sclipitor transformă zăpada de pe uliţele satului Cuciulat într-o mare de diamante, timpul pare să fi îngheţat nu doar din cauza gerului, ci și din dorinţa de a păstra neatinsă o lume care refuză să dispară. Aici, în inima Sălajului, Sebastian Dan, fondatorul Fundaţiei pentru Conservarea Patrimoniului Cultural Tradiţional, ne întâmpină în pragul unei gospodării care este, în fapt, o fereastră deschisă spre istoria vie a satului românesc.
Ceea ce a început în 2016 ca o misiune personală de a salva moştenirea familiei s-a transformat într-un proiect de anvergură, o punte între secole construită cu trudă, respect şi tehnologie de ultimă oră.
„Arcul peste timp” din curtea unchiului Gheorghe
Povestea restaurării a prins rădăcini acum opt ani, când Sebastian a preluat gospodăria unchiului său, Gheorghe Florean. Locul, ajuns într-un stadiu avansat de degradare, cerea ajutor.
„Tot s-a început în 2016 când am preluat gospodăria unchiului meu, Gheorghe Florean, gospodăria care ajunsese într-un stadiu avansat de degradare și de distrugere. Am început, timid, cu mici lucrări reparaţie, de întreţinere”, îşi aminteşte Sebastian Dan, în timp ce priveşte spre şura salvată de la prăbuşire în 2018.
Astăzi, gospodăria este un muzeu „in situ” unic în zonă prin faptul că şi-a păstrat integralitatea. Spre deosebire de alte sate unde găsim doar fragmente de trecut, aici „planimetria iniţială” a rămas neatinsă. Casa, şura, găbănaşul, poarta şi gardul stau exact acolo unde au fost ridicate acum un veac.
„Practic avem un arc peste timp, peste 100 de ani în urmă. (…) Putem să ne imaginăm cum era o gospodărie în 1931. Tot ce vedeţi aici păstrat exact cum a fost, fiecare piesă e poziţionată la locul ei, cum a trăit vechiul proprietar, moşul Gheorghe”, explică fondatorul fundaţiei.
Găbănaşul cu „încuietoare dublă” şi statutul social al porţii înalte
Fiecare element al curţii spune o poveste despre ierarhii şi siguranţă. Găbănaşul, o anexă unde se păstrau bunurile de preţ – de la piei de animale la miere şi slănină – era situat strategic în dreptul ferestrei casei.
„Ne dăm seama de importanţa acelei clădiri din faptul că avea încuietoare dublă. Era poziţionat în dreptul ferestrei principale a casei, astfel încât tot timpul să fie sub supraveghere. (…) Deci nu se temeau să intre cineva în curte sau în casă, ci să nu intre în găbănaş”, ne dezvăluie Sebastian.
Chiar şi poarta înaltă, prin care odinioară treceau carele încărcate ale „micii nobilimi” rurale, vorbeşte despre un statut social ridicat şi despre o vreme în care gospodăria era un organism viu, cu slugi şi rânduieli stricte.
Casa din Ciocmani: Un joc Lego vechi de două secole
Marea mândrie a anului 2024 este relocarea unei case cu acoperiş de paie, veche de peste 200 de ani, adusă din localitatea Ciocmani. Procesul a fost unul de o fineţe chirurgicală, o documentare pas cu pas a modului în care strămoşii noştri îşi înălţau adăposturile.
„Am desfăcut-o bucată cu bucată, grindă cu grindă, exact ca pe un joc Lego, şi am adus-o aici, în Cuciulat. (…) Dacă a reușit să reziste 200 de ani, cel puțin încă 200 de ani ar trebuie să mai reziste, să meargă mai departe”, spune Sebastian Dan cu o hotărâre blândă în voce.
Efortul a meritat: 80% din structura originală a fost recuperată dintr-o ruină care părea condamnată. Acum, vizitatorul poate face un salt dublu în timp: într-o parte a curţii vede cum se trăia acum 100 de ani, iar la câţiva paşi distanţă, descoperă universul de acum două secole.
Viitorul: Realitate Virtuală şi moştenirea pentru copii
Sebastian Dan nu se mulţumeşte doar cu conservarea fizică. El priveşte spre viitor prin „conservarea digitală”. Gospodăria a fost scanată integral, cu o precizie de un milimetru, iar o parte din ea a fost deja transpusă în realitate virtuală (VR).
„Cine doreşte, poate, cu o pereche de ochelari VR, să facă o călătorie prin gospodăria de la Cuciulat. (…) Dorim să scanăm tot, astfel încât poți face un tur al gospodăriei de oriunde din lume. Ăsta este următorul pas pe care vrem să-l facem”.
Pentru tânăra generaţie, fundaţia a creat o cărțulie de poveşti şi o machetă tip Lego a căsuţei din Ciocmani, care va fi dotată cu coduri QR pentru realitate augmentată. Mai mult, cinci echipe de liceeni din Sălaj s-au întrecut în idei de restaurare, cele mai bune urmând să fie finanţate.
În timp ce soarele apune peste Cuciulat, lăsând umbre lungi pe pereţii de lemn ai vechii case, cuvintele lui Sebastian Dan rămân întipărite ca o promisiune:
„Identitatea noastră culturală nu are sens dacă nu o comunicăm tinerei generaţii și nu o transmitem mai departe. Avem datoria morală, dacă o casă a stat în picioare 200 de ani, să o dăm mai departe, încă cel puțin 200 de ani, să o redăm comunității.”
Gospodăria din Cuciulat, aflată acum în plin proces de clasare ca monument istoric, nu este doar un muzeu. Este o dovadă că, sub zăpada iernii, inima tradiţiei româneşti bate încă puternic, alimentată de pasiunea unui om care a înţeles că datoria noastră faţă de trecut este, de fapt, un cadou pentru viitor.
