Din rezultatele anuntate pana acum la tezele cu subiect unic din acest semestru, reiese cat se poate de clar ca investitiile masive in baza materiala a scolilor nu duc obligatoriu la cresterea calitatii in educatie. Ne referim, aici, la scolile din mediul rural, in care s-au bagat, in ultimii ani, bani cu nemiluita, dar in care continua sa se faca tot mai putina carte. O demonstreaza rezultatele obtinute, spre exemplu, la teza cu subiect unic la limba si literatura romana, unde elevii din scolile din satele salajene s-au… intrecut in note mici, semnificativ mai mici fata de cele obtinute de elevii de la oras.
Cum programa dupa care invata elevii de la oras este aceeasi cu cea folosita in scolile din mediul rural si cum copiii de la tara nu sunt, nativ, mai prosti decat cei de la oras, singurul factor care poate face diferenta dintre nivelele de pregatire ale celor doua categorii de elevi sunt dascalii. Mai slab pregatiti, mai slab motivati, in unele cazuri chiar indiferenti fata de viitorul elevilor, acestia incalca flagrant principiul egalitatii de sanse de care ar trebui sa beneficieze, egal, toti copiii. Prin perpetuarea acestei situatii, in care sunt incadrati in mediul rural dascalii cu cele mai mici note la titularizare (daca nu chiar necalificati sau pensionari), se creeaza o inechitate de genul celei existente in urma cu 15 – 20 de ani, cand daca doreai sa intri la un liceu cat de cat bun, era obligatoriu sa faci ultimii ani din scoala generala la oras. Altfel, la admitere, la care concurai cu elevi de la oras, nu aveai mai nici o sansa.
Ce este, insa, si mai nedrept este ca acesti dascali, cu 10 – 15 elevi de pregatit pentru teze, primesc acelasi salariu, daca, nu chiar mai mare, ca si profesorii de la oras, care pregatesc in fiecare an cate doua trei clase pe nivel.