Ingrijirea bovinelor in sezonul cald
Reacţia bovinelor la temperaturi ridicate se manifestă incepand cu plus 20 de grade Celsius, cand creşte ritmul respiraţiei şi se accentuează transpiraţia. Pentru perioadeala caniculare animalele trebuie ţinute libere in padocuri cu umbrare. Se constată scăderea producţiei de lapte cand temperatura creşte peste 25 de grade Celsius sau la umidităţi moderate de 50-70 la sută. intervenţia crescătorului este de a intensifica ventilaţia, fapt ce duce la scăderea umidităţi. pentru aceasta este necesară suspendarea ferestrelor pe una dintre părţile adăpostului.
Valorile ridicate ale unidităţii absolute măsurate in grame de vapori pe metru patrat, care cresc odată cu temperatura devin factori dăunători in atmosfera adăposturilor. Sursa principală a acestui fenomen este evaporaţia cutanată şi pulmonară. odată cu creşterea temperaturii ambiante creşte cantitativ şi umiditatea. o vacă de 550 de kilograme, in condiţii de temperatură de plus 20 de grade Celsius degajează pe oră 250-500 de grame de vapori. Deoarece umiditatea mai este influenţată şi de evaporări tehnologice, furaje umede, dejecţii, apa de spălare etc se impune o majorare de 15 la sută a masei de vapori calculate. Aceasta se elimină prin aerul de ventilaţie, in funcţie de diferenţa de temperatură dintre interior şi exterior, de căldura specifică a aerului şi de cantitatea de căldură inmagazinată de vaporii de apă. Amoniacul şi hidrogenul sulfurat apar in adăpost ca urmare a fermentaţiei dejecţiilor. Concentraţiile limită sunt de 9,03 la sută amoniac şi de 0,015 hidrogen. Dioxidul de carbon rezultă din arderile metabolice şi se degajă pe cale respiratorie. o vacă de 550 de kilograme cu o producţie de 15 litri de lapte pe zi, degajă 160 de litri de dioxid de carbon pe oră, la care se adaugă şi alte noxe.
Ventilaţia naturală organizată se realizează prin coşuri izolante de acoperiş pentru evacuarea aerului viciat şi guri de admisie sau vferestre de intrare a aerului proaspăt. Amplasarea coşurilor se face in centrul unor arii aproximativ pătrate ale adăposturilor, iar dimensionarealor rezultă din viteza ascensorială a aerului dată de diferenţa de inălţime dintre intrare şi ieşire, precum şi de diferenţa de temperatură dintre interior şi exterior. Secţiunea gurilor de admisie se reduce cu 25 la sută faţă de coşuri pentru a ţine cont de neetanşietatea ferestrelor şi uşilor. Secţinea rezultată din calcul se fragmentează in mai multe găuri prin pereţi pentru a evita efectul de curenţi reci in contact cu animalele.