Ii aud pe tot mai multi prieteni si cunoscuti ca au inceput un program drastic de dat jos kilogramele in plus. Si-au facut abonament la sala si vor sa faca groapa in dusumea de atatea exercitii. Unii, mai hotarati , isi cumpara aparate si acasa. Initiativele sunt laudabile, nimic de zis, numai ca, in majoritatea cazurilor, abonamentul la sala e o investitie in fizic practic neprofitabila. Multi abandoneaza inainte de a impresiona cu ceva cantarul sau oglinda din baie. Acasa la cei care au aparate de lucrat corpul nu vezi fir de praf pe ele. Sunt folosite mai mult pe post de cuiere pentru haine, n-au cum sa fie prafuite. La inceput, sportivii de ocazie traiesc dupa dictonul „fie ploaie, fie vant eu traiesc cu sala-n gand”. Entuziasmul tine doar cateva sedinte. Pe urma intervin tot felul de chestii „nasoale” in program si nu mai pot merge. Si apoi, chestia cu scapatul de kilogramele in plus e ceva relativ. Au auzit ei ca au incercat si altii dar nu au reusit sa le dea jos. Mai sunt si sarbatorile religioase, care la romani sunt tinute cu sfintenie si stropite cu multe grasimi. Sapte feluri de mancare, toate odata, si pancreasul este bagat in corzi, ca-n meciul dintre Bute si Froch. Pancreasul e Bute la faza asta. Si ce daca? E prea sensibil si organul asta. Toata lumea ar trebui sa aiba colebil in casa. Frigiderul e, pentru multi, cel mai bun prieten al omului. De aia il vizitam si ziua si noaptea. Sa vedem cum se simte. Daca mai poate suporta atata mancare in el. Ii dam o mana de ajutor si-l golim cat putem. Dupa fiecare dezmat din acesta culinar suntem mai hotarati ca niciodata sa mergem la sala. Adormim entuziasmati de ideea genial salvatoare care ne-a venit: „de maine imi fac abonament la sala”. Restul povestii il stiti.

Post Views: 63