Sub sulitele soarelui, ieri, la vremea amiezii, la capela Cimitirului ortodox din Zalau s-au adunat o multime de oameni pentru a-l conduce pe ultimul drum pe cel care a fost vreme de 38 de ani un credincios slujitor al cuvantului scris. Coroane, flori si inimi impietrite. Inimi impietrite de durere, pentru ca Gheorghe Raus a pornit subit spre o alta lume. Spre o lume de lumina, cum ii placea sa spuna cand inca nu plecase dintre noi. Prieteni, cunostinte apropiate, ziaristi, profesori, oameni de cultura au venit sa-si ia ramas bun de la cel care aproape patru decenii a fost un stalp al presei salajene. Ghita, cum ii spuneau apropiatii, n-a plecat intristat de pe acest taram. „n urma cu doua saptamani, la ceremonia de inmormantare a unui colos al culturii salajene, Iuliu Suciu, la care a participat si Gheorghe Raus, acesta, spre sfarsitul prohodului, constata pentru sine: “Tot mai mult e inapoi decat inainte. Acum pot sa ma duc, ca mi-am vazut dorinta implinta, mi-am putut strange nepotica de un an in brate”.Era linistea si intelepciunea omului constient ca se afla in “marea trecere”. Dureros e ca finalul acestei treceri l-a prins departe de “piciorul de plai/ de gura de rai” pe care atat de mult le indragea. Din Babeni , satul de bastina al lui Gheorghe Raus, venit-a sa-l conduca pe utimul drum, dar si sa aminteasca puternicul atasament al raposatului fata de locurile natale, preotul ortodox Svab Maxim, prieten, si totodata mentor al celui trecut in vesnicie. De altfel, dorinta lui Gheorghe Raus a fost sa i se acorde privilegiul dea petrece cea mai lunga “zi de odihna”, in cimitirul din Babeni, langa parintii si fratele sau.
Dupa prohodul de la capela din Zalau, trupul neinsufletit al lui Ghita Raus a fost dus spre Babeni. Zeci de autoturisme au insotit cortegiul funerar. „n mijlocul localitatii l-au asteptat zeci de consateni, pentru a-si lua adio de la unul dintre cei mai iubiti fii ai satului si unul dintre cei mai consecventi jurnalisti ai Salajului.
Dupa terminarea cursurilor Liceului Teoretic din Jibou in anul 1967, Gheorghe Raus se angajeaza achizitor la cooperatie. Apoi, dupa putin timp, il gasim corector la ziarul judetean “Nazuinta”. Pentru inclinatiile sale spre arta cuvantului scris este trimis la Facultatea de ziaristica. Dupa patru ani se intoarce la “Nazuinta” ca redactor si se ocupa pe taram jurnalistic de investitiile Salajului, apoi devine seful rubricii “Sport”, pana la evenimentele din decembrie @89. Din luna februarie 1990 este redactor sef al ziarului “Graiul Salajului”, cu intermitente pana in anul 2000. Din anul 2002 este director al SC “Graiul Salajului “ SA pana in anul 2009, cand se pensioneaza. Prin trecerea lui Gheorghe Raus in lumea umbrelor, presa salajeana a pierdut un impatimit intr-ale scrisului, un slujitor devotat al cuvantului. Pietate pentru memoria sa!