Un loc important intre resursele furajere utilizate in unele zone ale Salajului, il ocupa frunzarul care este reprezentat de frunzele si lastarii arborilor.
Cele mai bune frunzare sunt cele provenite de la salcam, plop, mesteacan, tei, frasin, ulm, paltin, artar. Frunzele de soc sau malin provoaca tulburari digestive datorita nivelului ridicat de tain, iar cele de lemn cainesc, verigar, salcam galben contin substante toxice si nu pot fi utilizate ca nutret. Valoarea nutritiva a frunzarului in functie de specie este cuprinsa intre 0,12-0,35 unitati nutritive pe kilogram. Frunzele de mesteacan, arin, plop se caracterizeaza printr-un continut ridicat in calciu si caroten, in timp ce frunzele de conifer constituie o sursa importanta de vitamina A si C. Frunzele si lastarii se recomanda sa se recolteze in perioada de vara, cand continutul de substante nutritive este maxim. Frunzarul se poate conserva prin uscare, asezat in snopi sau insilozare. Uscarea trebuie sa dureze maxim 6-8 zile la umbra. Frunzarele se mai pot conserva sub forma de siloz taindu-se in bucati de 1-1,5 centimetri. In stare proaspata de administreaza in anii secetosi taiati la dimensiuni de 1-2 centimetri. In lipsa de furaje din anii secetosi se inlocuieste un kilogram de fan de buna calitate cu un kilogram de frunzar plus 100 de grame de tarate. Cantitatea maxima de frunzar care se administreaza va fi de 6 kilograme/cap/zi la bovine, 3 kilograme/cap/zi la cabalinec si un kilogram/cap/zi la ovine.