Intr-o asa-zisa societate democratica, in care ni se vinde ieftin minciuna liberului arbitru, cu inima grea alegem multi sa trecem granita pentru a castiga un ban in plus pentru cei ramasi in tara sau in speranta ca viata ne va fi mai buna. Si multi dintre noi ajung sclavii propriului vis. Devin victimele intermediarilor ce promit marea cu sarea, dar ofera o versiune cotidiana a iadului pe pamant. Cazul salajenilor exploatati pana la epuizare pe plantatiile din Zeiskam din sudul Germaniei ar fi fost suficient sa ne deschida ochii, insa, din pacate, lucrurile nu se opresc aici. Daca cineva ar da cifra exacta a salajenilor care au plecat in strainatate pentru mai bine ne-am cruci. Si de multe ori modul prin care aleg sa castige un ban in plus, chiar daca legal, ajunge sa fie blamat. Fie ca e vorba de Italia, Spania sau alte tari dornice de mana de munca ieftina (nu ca ar recunoste-o oficial), romanii imbratiseaza meserii „de jos”, pe care strainii le refuza cu desavarsire, preferand sa stea acasa si sa incaseze somaj. Traiul greu ne-a invatat sa nu fim pretentiosi, sa fim recunoscatori ca strainul ne-a dat sansa sa lucram pe un salariu sclipitor in ochii nostri, dar decadent in ochii lui. Cu toate acestea, acuzatiile la adresa romanilor care le „fura” locurile de munca nu inceteaza. Nu ma pot dumeri cum de strainii se plang de aportul adus de romani economiei lor. Nu aduc ei, prin munca prestata, un plus de valoare eco-nomiei? Nu-i sustin prin munca injositoare pe „bastinasii” care prefera sa incaseze somaj in loc sa munceasca pe un salariu mai mic decat erau obisnuiti? Si-atunci, indraznesc sa-mi pun intreba-rea, somerii din strainatate, care ne scot ochii ca le furam locurile de munca, sunt dispusi sa renunte la acea plus valoare adusa de romani si sa recolteaze ceapa in genunchi pe vreme rea, sau prefera sa stea intinsi pe canapea, cu ochii in televizor, fericiti ca le intra lunar somajul in conturi?

Post Views: 72