De pe la mijlocul anilor ‘90 pana prin 2010, multi, foarte multi salajeni au lucrat in Occident pentru un salariu mai bun decat cel de pe plaiurile mioritice. Po-trivit ultimului recensamant, peste 30 de mii de salajeni sunt plecati la munca in strainatate. La inceputuri erau vizate tari precum Italia, Spania, Portugalia, fiindca aici piata muncii pentru romani era mai permisiva. Dupa declansarea crizei economice, o parte din cei care au lucrat ani buni in aceste tari s-au intors in Romania, insa nu au reusit sa se acomodeze cu viata de aici. Neavand alternativa, au fortat piata muncii din tari mai dezvoltate, precum Franta, Belgia sau chiar Marea Bri-tanie, unde, desi conditiile de munca sunt mult mai severe, salariile sunt mult mai mari, decat cele din Spania, de pilda.

Prima s-a scufundat corabia portugheza
Prima dintre tarile atinse de criza, tara cu foarte multi romani, a fost Portugalia. Cativa zalauani si-au gasit de munca in constructii sau la restaurante. Ioan Pop, emigrat tocmai de pe strada T. Vladimirescu, a facut parte dintr-o echipa multinationala care construia sali de sport. A castigat bine. A trimis bani acasa si si-a cumparat un Renault aproape nou. Adriana Torje, chiar daca a terminat Liceul pedagogic „Gh.Sincai” din Zalau, lucra in Portugalia ca ospatar, dar si ca baby-sitter, dupa program. Castiga bine,1000-1500 de euro pe luna. A venit in tara, pentru a-si lua cu ea fetita in Portugalia. Si n-a mai plecat. Intre timp se inchisese restaurantul la care lucrase. S-au desfiintat si alte locuri de munca pe care le stia si n-a riscat. Unii dintre „salajenii portughezi” s-au mutat in Spania sau Italia, unde se mai gasea inca de munca.

S-au intors acasa dupa 11 ani

Familia lui Gogu Nistor din Zalau a plecat in Spania prin anul 2002. Intai au plecat cei trei copii, apoi i-au urmat si parintii. „In Spania a fost bine pana prin 2008, zice capul familiei. Salariile erau destul de bune, adica 1200 pana la 1500 de euro. Baiatul cel mare castiga si mai mult, in co-mert. Cu toate ca eu am avut firma de instalatii in Zalau, am renuntat. Am lucrat la spanioli in constructii si in agricultura. Sotia era bona. Tustrei copiii lucrau. Ne-am cumparat in rate o locuinta si doua masini, pentru ca rata pentru o locuinta era mai mica decat chiria. Prin 2010 lucrurile s-au stricat tare. Firmele de constructii s-au inchis, puterea de cumparare a scazut. Noi fiind cinci care lucram, am rusit sa platim ratele pentru locuinta. Am cunoscut romani care si-au pierdut locurile de munca. Neavand cu ce sa-si pla-teasca ratele, au ramas fara locuinta”, mi-a explicat Gogu. Familia Nistor detine un apartament cu trei camere in Dumbrava Nord. Chiar daca si-a cumparat casa in Spania, n-a instrainat apartamentul. Zilele trecute s-au intors la Zalau. Copiii au ramas in Spania. Cat timp, nu se stie. „Sunt tineri si se descurca”, spune tatal lor.

Alternativa Franta a tinut

Dupa 2008 a urmat o perioada critica, ce se intinde pana astazi, in care emigrantii salajeni nu prea stiu ce sa faca. In tari precum Germania, Franta sau Anglia nu te prea poti duce. Aici piata muncii este destul de stricta. Unii si-au incercat norocul din nou in Spania sau Italia, dar fara sorti prea mari de izbanda. Asta s-a intamplat pana pe la inceputul anului 2012, cand neavand alternative au ince-put sa patrunda pe piata muncii din Franta. Conditiile de mun-ca de aici sunt mult mai restrictive decat in tarile unde lucrasera pana atunci, dar multi lucrau la negru. „Ne aduceam unii pe altii, marturisete Iuliu Talos din Jibou. Pe mine m-a dus un fost coleg de munca de la depou, iar eu la randul meu mi-am adus un alt fost coleg. La inceput am lucrat la negru. Cand venea politia in razie, trebuia sa ne ascundem. Dupa schimbarea presedintelui in Franta, conditiile pentru munca au fost mai putin restrictive. Acum ni s-au facut acte si lucram in legalitate. Salariul este mult mai bun decat in Italia. Sunt perioade cand castig si 2000 de euro pe luna”
La inceput patronii fran- cezi nu voiau sa angajeze muncitori romani care nu stiau franceza, macar la nivel de santier. Iuliu Talos spune ca, „totusi, dupa ce au vazut cum lucreaza romanii, patronii s-au declarat foarte multumiti si au mai inchis ochii la…limba”. Romanii sunt mai harnici si mai putin pretentiosi fata de alti straini care vin sa lucreze in Franta. Datorita parerii bune a patronilor, chiar si parerile cetatenilor francezi s-au schimbat, pentru ca au vazut si romani care muncesc si isi vad de treaba, nu numai cersetori. De fapt, in ultima vreme francezii reusesc sa faca deosebire intre romanii care muncesc si tiganii din Romania.
O alta tara asaltata de emigrantii salajeni este Belgia. Aici se lucreaza in conditii ci-vilizate si normale. Adrian Butuza din Bizusa, a plecat la cumnatul sau, care lucreaza langa Bruxelles. Adrian nu avea de gand sa ramana la lucru, fiindca lasase acasa sotia si doi copii. Ispitit de bani, bizusanul s-a angajat la o spalatorie auto, cu ajutorul cumnatului sau. „Castiga bine, trimite bani acasa si n-are de gand sa se intoarca curand”, afirma sotia lui Adrian. Mai nou se incearca o patrundere a fortei munca romanesti si pe piata engleza. In Germania este cel mai greu sa patrunzi, deoarece nu se gasesc locuri de munca decat pentru nemti, iar romanii nu sunt bine primiti.

„La noi nu se poate trai decent”
Mirel Pop din Creaca s-a intors si el acasa din Spania, dar nu a reusit sa se adapteze vietii din tara. Si mai ales vietii de la tara. „Nici cum nu am reusit sa ma descurc, ,recunoaste Mirel, in conditiile in care in tara aveam 1500 de lei, adica vreo 350 de euro, in timp ce in Spania salariul meu era de 800 de euro, iar pretul alimentelor este aproximativ acelasi. In Spania, insa, e foarte scumpa chiria, iar la banii aceia nu merita sa stai printre straini. Pratic, si acolo castigam cat sa traiesc. De aceea am ales sa vin in tara, dar aici nu se poate trai decent” concluzioneaza dezamagit Mirel Pop.
Prin anii 2010-2011 s-a inregistrat o intoar-cere masiva a „stranierilor” salajeni in tara. Insa aici, dupa cum chiar ei spun, situatia este mai rea decat cea din Spania sau Portugalia. Nici salajenii care lucrau in Italia nu o duc mai bine. Multi dintre salajenii de acolo si-au pierdut locurile de munca si au fost nevoiti sa gaseasca alternative.