Familia si formarea profesionala

rn

S-a nascut la 26 noiembrie 1862 în localitatea Basesti, care a apartinut judetului Salaj, pâna la raionarea comunista din anul 1950. Elena era cea de a doua fiica a marelui nostru înaintas George Pop de Basesti si a Mariei Losonti. A mai avut o sora botezata Maria Carolina, nascuta în anul 1861, care a decedat la numai câteva luni, la data de 16 ianuarie 1862.
Elena Pop a urmat cursurile scolii primare la Cluj, iar în toamna anului 1873 a fost trimisa de catre tatal sau, împreuna cu matusa sa, pe care o chema tot Elena, la Budapesta, la Colegiul „Santa Maria” a calugaritelor engleze. Era un institut calugaresc la care învatau aproximativ 400 de eleve.
Credem ca George Pop de Basesti si-a adus fiica si sora sa învete la acest prestigios institut, din doua motive. În primul rând, pentru ca el era în acea perioada, începând cu anul 1872, reprezentantul ales al românilor salajeni în Parlamentul de la Budapesta si astfel putea sa le supravegheze îndeaproape. Nu în ultimul rând, pentru prestigiul pe care îl avea acest institut. El era condus de catre Ioana Schreiber, „o femeie exceptionala”, care vorbea 6 limbi straine.
Elena Pop a beneficiat aici de o educatie de exceptie. Din corpul profesoral faceau parte surorile Musard, care erau de origine franceza, profesoara Galbori, de origine româna sau baroneasa Duart, care preda limba si literatura franceza. Fizica era predata de catre profesorul Iedlik, unul din renumitii fizicieni de la Universitatea din Budapesta. Tehnica discursului si a oratoriei a învatat-o de la renumitul predicator iezuit, Weninger. Se spunea ca în momentul când acesta conferentia, salile sau bisericile se dovedeau a fi neîncapatoare. Pe la acest institut se mai abateau si celebrii artisti ai Europei, precum Franz List, Adelina Patti sau Sofia Menter.
Concomitent, a urmat studii lingvistice si muzicale, sub îndrumarea Emmei Lichorn din München, în urma carora a dobândit o instructie solida si alese însusiri de comportament în societate si familie.
În vacantele de vara erau ajutate în tainele literaturii de catre tânarul poet Petre Dulfu, care era originar din Tohat, localitate apropiata de Basesti.
George Pop de Basesti era abonat la toate revistele românesti. Astfel, primeau revistele, „Familia” lui Iosif Vulcan, „Amicul Familiei”, a lui Negrutiu si ziarele „Observatorul” lui Baritiu si „Gazeta Transilvaniei” a lui Aurel Muresianu.
Elena Pop afirma ca „acestea erau isvoarele din care sorbeam cu nesat, pentru ca dupa atâta slova straina, sa gustam farmecul limbei noastre materne. Asa am învatat noi, fetele tinere de pe acele vremuri, româneste, în lipsa de scoli românesti pentru fete”.
A urmat si o serie de cursuri practice în domeniul economiei casnice ca: conservatul fructelor, prelucratul inului si a cânepei, facutul pâinii, pregatirea bucatelor etc.
Era, înca, eleva la acest institut când primeste vestea marii victorii a armatei române de la Plevna. În acele clipe emotionante s-a dus la capela institutului, unde a aprins o lumânare si apoi, cazând în genunchi, a rostit o rugaciune ca Maica Domnului sa aiba grija si sa nu uite si pe viitor de România. Avea vârsta de 15 ani, iar acest episod credem ca este o dovada relevanta a patriotismului ei sincer.
În sprijinul fratilor români de peste Carpati în timpul Razboiului de Independenta. Decorata de Regina Elisabeta a României
Românii salajeni s-au solidarizat cu fratii lor de peste Carpati, în timpul razboiului de independenta din anii 1877-1878. Astfel, la data de 13/25 mai 1877 fruntasii politici ai românilor salajeni s-au întrunit la Zalau pentru a dezbate problema strângerii de ajutoare pentru cei raniti în razboi. S-a hotarât ca aceasta actiune sa fie împartita pe trei centre: Zalau, Simleu Silvaniei si Cehu Silvaniei. S-au stabilit si persoanele care urmau sa fie responsabile în aceste centre, si anume: Teodor Pop si Emilia Pop, în Zalau; Maria Barboloviciu, în Simleu si Elena Pop, fiica lui George Pop, în Cehu Silvaniei. Asadar, înca de la vârsta de 15 ani, Elena Pop s-a împlicat în miscarea politica a românilor salajeni.
În vara anului 1877, ea se gasea în vacanta, la Basesti. Începe campania strângerii de fonduri materiale si financiare la sfârsitul lunii august. Sub îndrumarea tatalui sau, dând dovada de curaj si patriotism, ea a cutreierat satele din zona Basestiului si a reusit sa adune suma de 193,60 florini si 23 lei, care au fost trimisi Iuditei Macelariu, conducatoarea Centrului de colectare din Sibiu. De aici, ajutoarele erau expediate Societatii de Cruce Rosie din Bucuresti.
În paralel cu strângerea de fonduri, Elena Pop a organizat în casa parinteasca un atelier de preparat scame, care erau folosite la îngrijirea soldatilor raniti pe front. Împreuna cu 16 fete din Basesti, ea a reusit, în doar câteva saptamâni, sa realizeze 12,650 kg. de scama, pe care a trimis-o la Sibiu.
Pe data de 5 decembrie 1878, George Baritiu îi scria, din Sibiu, prietenului si colaboratorului sau, George Pop de Basesti. O considera pe Elena Pop, „întocmai cu fiicele mele” si „de aceea – spune el – îi trimit unicul exemplar de fotografie pe care-l mai aveam dela 1864”. De asemenea, îi trimite câteva portrete istorice românesti, descoperite de Al. Odobescu. Îl întreaba daca poate sa treaca numele fiicei lui George Pop, Elena, pe lista celor 12-15 românce din Ardeal, care urmau sa fie decorate cu ordinul „Crucea Elisabeta”, înfiintat de catre regina Elisabeta a României, în timpul razboiului de independenta.
George Pop de Basesti îi raspundea lui Baritiu la 13 decembrie 1878. În partea a doua a scrisorii o adauga si pe cea a fiicei sale, Elena, care era adresata tot lui George Baritiu. În scrisoarea ei, Elena Pop îi multumeste pentru ca a fost decorata cu prestigiosul ordin. Ea declara, „cu învoirea amatilor mei parinti”, si cu modestie, ca aceasta înalta distinctie era a tuturor salajenilor care au contribuit, cu ajutoare, pentru îngrijirea soldatilor raniti pe front: „Eu, fratii si surorile mele române din Salagiu, atunci când aduseram micul nostru ajutor pentru fratii nostri luptatori pe câmpul onoarei neamului (am) aflat si gasit remuneratiunea perfecta în faptul ca fratii nostri prin lupta lor eroica si admirata de toata lumea, au dezgropat din fundul mormântului vechea virtute a eroismului antic roman, la care fapt asa de mult a contribuit prea îndurata si adevarata Muma a tuturor românilor, augusta doamna Elisabetha, prin admirabila sa bunatate, încuragiare si îngrigire a fratilor nostri raniti pe câmpul luptei. Cu toate aceste, daca prea onorat d-voastra si cei competenti va aduceti aminte de neînsemnata mea persoana, eu ma dechiar: ca primesc decoratiunea cu prea umilita multumita si devotament, nu ca recompensa pentru mine, fratii si surorile mele, ci ca una suvenire si ca un simbol scump pentru mine, fratii si surorile mele de aice, de la augusta doamna Elisabetha; pe care bunul Dumnezeu, întru marirea gintei române, si ca sa poata si în viitor exercita faptele umane, efluxul celei mai nobile inime – la multi ani sa o traiasca”.
Decoratia i-a fost înaintata de vicarul Silvaniei, Alimpiu Barboloviciu, în luna septembrie 1879, cu ocazia sfintirii, cu mare solemnitate, a casei lui George Pop de Basesti. Atunci se încheiase constructia casei parintesti a Elenei Pop si conform traditiei crestine a fost sfintita.

rn

Adunarea generala a Astrei la Simleu Silvaniei

rn

În anul 1878, adunarea generala a Astrei s-a tinut la Simleu Silvaniei. Alaturi de tatal sau, Elena Pop participa la evenimentul cultural-national deosebit care avea loc în „Tarii Silvaniei”. Cu aceasta ocazie, Elena Pop spune ca „Întreg Salajul s-a pus în miscare (…) ca sa poata primi cu toata demnitatea, cea mai de frunte Institutiune culturala Româneasca, la care avea sa participe cei mai distinsi barbati ai nostri”. S-a format un comitet de organizare din care facea parte si Elena Pop. S-a hotarât „sa se faca din acest privilegiu un adevarat prasnic national si sa se afirme tara marelui Barnutiu, vrednica de cinstea deosebita ce i-se face”.
Adunarea a avut loc în zilele de 4 si 5 august, iar acele zile au fost „neuitate pentru Salajul si oaspetii iubiti, cari venisera din mari departari sa cunoasca parti extreme ale românismului”.

rn

Initiatoare a Reuniunii Femeilor Române Salajene

rn

Elena Pop face un apel calduros catre femeile române din Salaj, pentru a se întâlni la o consfatuire, la Basesti. Evenimentul a avut loc pe data de 21 februarie 1880. Din cauza timpului nefavorabil si a cailor de comunicatie impracticabile, din cauza topirii zapezii, au ajuns la Basesti doar 10 persoane. Cu toate acestea, ele s-au proclamat, cu însufletire, pentru înfiintarea societatii, Reuniunea Femeilor Române Salajene (R.F.R.S). A fost ales si un comitet de conducere în frunte cu Maria Cosma, sotia fruntasului national-român, Andrei Cosma, iar ca secretar a fost ales avocatul Demetriu Suciu din Cehu Silvaniei. Totodata, au fost trimise, spre aprobare, Ministerului de Interne ungar, statutele noii reuniuni de femei.
Unul din scopurile principale ale acestei societati culturale, stipulat si în statute, era „înfiintarea învatamântului poporal si a industriei de casa, cu deosebita privire la sexul femeiesc din comitatul Salajului”.
Statutele au fost aprobate pe data de 26 iunie 1881, iar adunarea de constituire a R.F.R.S. a avut loc la Simleu, pe data de 18 noiembrie, acelasi an. Cu aceasta ocazie s-au înscris 13 membri fondatori ai reuniunii, printre care se gasea Elena Pop de Basesti si tatal sau, George Pop. A fost ales si comitetul de conducere al reuniunii. Presedinta a fost aleasa Clara Maniu, nascuta Coroianu, mama marelui om politic salajean, Iuliu Maniu, iar în functia de controlora a fost aleasa Elena Pop de Basesti.
Din cuvântul rostit de catre Elena Pop în cadrul adunarii generale reiese, pentru prima data, conceptia ei privind rolul pe care trebuia sa-l aiba femeia în societate. Sublinia ca „viitorul si soartea unui neam depinde în mare parte dela femeile sale bine sau rau crescute” si ca trebuie pus accent pe „educarea fetelor noastre pentru a da natiunei femei culte, cari sa stie creste si recrea junimea, de care e legata speranta si prosperitatea neamului nostru”. Reuniunea pornea la drum cu urmatoarea deviza sacra: „Înaintarea învatamântului poporal si a industriei de casa cu deosebita privire la sexul femeiesc din comitatul Salajului”.

rn

Activitatea cultural-nationala desfasurata în judetul Hunedoara

rn

În anul 1882, pe data de 17/29 mai, la Deva a avut loc logodna Elenei Pop de Basesti cu avocatul Francisc Hossu-Longin, iar pe data de 12 octombrie, a aceluiasi an, a avut loc cununia religioasa. Ei se cunoscusera înca din vara anului 1877, când Francisc Hossu-Longin raspunde invitatiei pe care George Pop de Basesti i-o facuse la Vacz, unde Francisc Hossu-Longin a fost închis o luna de zile pentru un articol de presa.
Munca începuta de Elena Pop în judetul Salaj a continuat-o în judetul Hunedoara, unde a pus bazele reuniunii de femei. A condus reuniunea timp de 24 de ani, din anul 1895 pâna în anul 1919, când se stabileste la Basesti, în urma decesului tatalui sau.

rn

Calusarii la Basesti

rn

În vara anului 1907, pe data de 1 august, la Basesti are loc adunarea generala a despartamântului salajean al Astrei si a Reuniunii Femeilor Române Salajene. Cu aceasta ocazie s-au aniversat si cei 72 de ani de viata ai marelui fruntas national-român George Pop de Basesti.
Pentru impresionanta manifestare culturala Gheorghe Pop a închiriat, cu suma de 66 de coroane, o pânza impermeabila de 20 m lungime si 8 m latime, sub care au încaput, în seara de bal, 700 de persoane.
Dupa oficierea slujbei religioase de catre vicarul Alimpiu Barboloviciu urmeaza programul artistic. În cadrul lui, 13 flacai din Basesti au executat dansurile nationale, caluserul si batuta. Costumele populare românesti cu care erau îmbracati au fost confectionate în atelierul de tesaturi si cusaturi de la Orastie, care era condus de catre Elena Pop Hossu-Longin. Tot ea s-a ocupat de organizarea acestui important eveniment, care a reprezentat o adevarata sarbatoare nationala româneasca.

rn

A doua adunare generala a Astrei la Simleu Silvaniei

rn

În anul 1908, dupa 30 de ani, adunarea generala a Astrei se tinea, din nou, la Simleu Silvaniei. În cadrul programului se anunta organizarea unei expozitii de industrie casnica de catre Reuniunea Femeilor Române din Deva a carei presedinta era Elena Pop Hossu-Longin. Ea a fost organizata în sala de gimnastica a scolii din Simleu si a fost vernisata pe data de 6 august, Vinerea, dupa amiaza, în cadrul manifestarilor culturale. În aceeasi sala au fost expuse tablouri care îi reprezenta pe marii înaintasi salajeni, precum si antichitati românesti locale. De asemenea, au fost organizate si „grupuri de tarani dupa tinuturi”.
Comitetul care a organizat serbarile, în frunte cu Ioan P. Lazar, presedinte, Coriolan Mesesian si Dionisie Stoica, secretari, a tinut sa multumeasca public tuturor celor care au contribuit la reusita deplina a serbarilor. Printre acestia, bineînteles, erau amintite Elena Pop, Victoria Erdeli si Tiberia Barcian, carora li se multumea „pentru aranjarea expozitiei de industrie casnica”.

rn

Momentul Marii Uniri

rn

În preajma Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, desi era bolnava si zacea la pat, Elena Pop Hossu-Longin a înteles importanta covârsitoare a momentului istoric. Ea publica în toate ziarele inimosul „Salut al femeilor române”, din care reproducem principalele idei: „În aceste clipe mari si sfinte sa uitam trecutul plin de jale si suferinte, sa uitam sbuciumul sufletelor noastre, sa uitam toata urgia de veacuri rabdata si sa ne înaltam inimile pline de sfânta bucurie catre Natiunea Româna, care astazi praznuieste învierea sa la vieata libera si nationala. – Uitati voi, mame, lacrimile multe, cari v-au brazdat fetele, leganând între cântece de jale, odraslele voastre, precum mame în lume n-au varsat si cântat mai amar, stiind pe copiii vostri straini pe pamântul stramosilor lor si buni numai a munci, a lupta si a muri pentru interese straine. Uitati voi sotii tot amarul zilelor negre, când vedeati pe barbati prigoniti pentru lupta lor dreapta ce au purtat pentru drepturile omenesti si nationale ale neamului vostru. Uitati voi, surori si logodnice, pe voinicii mândri, cari s-au luptat si murit sub steaguri straine. Din jalea voastra a rasarit minunea mântuirii noastre. Ne închinam tie, mareata adunare, si steagului tau sfânt, care e simbolul unirii tuturor Românilor”.
Sotul sau, Francisc Hossu-Longin a participat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia în calitate de reprezentat ales al cercului electoral Deva, judetul Hunedoara.
Bucuria momentului Unirii nu este, însa, deplina, deoarece plaiurile natale de la Basesti se aflau, înca, sub linia de demarcatie. Dar un pluton al armatei române îsi face intrarea în Basesti, unde este primita cu ospitalitate de catre George Pop .

rn

Armata româna sarbatorita la Deva

rn

De ospitalitatea lui George Pop de Basesti si a fiicei sale s-au bucurat ostasii români si la Deva, unde exista o adevarata penurie alimentara, datorata rechizitiilor care s-au facut pentru front de-a lungul razboiului. Astfel, seara de Craciun a anului 1918 a fost una deosebita pentru 300 de ostasi si 25 de ofiteri ai armatei române, care se aflau la Deva. Elena Pop de Basesti i-a scris tatalui sau, care i-a trimis 50 de banite de grâu, 5.000 de oua, carne de porc, slanina, cârnati, saci cu mere, nuci si prune. Din aceste bunatati s-au înfruptat si la Anul Nou si Boboteaza. Emotionata de prezenta armatei române la Deva, ea îi scria, pe data de 3 ianuarie 1919, tatalui sau, printre altele: „Le-as da si sufletul, asa sunt de fericita ca îi vad aici”. Tot atunci, Elena Pop a trimis Maiestatii Sale, Regina Maria, o adresa omagiala si un frumos costum ardelenesc.

rn

Din nou acasa, la Basesti

rn

Dupa moartea lui George Pop, Elena Pop Hossu-Longin, împreuna cu sotul sau, s-a mutat la Basesti, ea fiind mostenitoarea întregii averi a tatalui sau.
Dupa ce s-a stabilit cu domiciliul în Basesti, Elena Pop a fost nelipsita la toate manifestarile culturale. Ea însasi a organizat si sustinut material o serie de astfel de actiuni, în special în zona Basestiului. A sprijinit activitatea despartamântului Basesti al Astrei, participând la toate adunarile sale generale si a tinut conferinte pe diferite teme. A facut parte, în continuare, din nenumarate organizatii de femei sau societati culturale.
Pentru a cinsti memoria tatalui sau, care nu a avut parte de funeralii nationale asa dupa cum i se cuvineau, fiica sa Elena, reuseste, cu mari stradanii, sa ridice un monument, la Basesti, la patru ani de la moartea ilustrului sau tata.
Ceremonia de dezvelire a monumentului a avut loc pe data de 6 mai 1923, care a coincis sarbatorii de Sfântul Gheorghe. A fost o zi de adevarat pelerinaj la mormântul marelui fiu al Salajului, George Pop de Basesti.
La impozanta manifestare au participat peste 20.000 de români, „din toate unghiurile tarii” si au dus cu ei „amintirea unei mari Sarbatori, în care sufletele au fost unite întru preamarirea unui mare Român si mare Mucenic al neamului, al carui memorie va ramâne eterna în istorie dealungul veacurilor”.
Pe data de 15 mai 1940, la Basesti, în locul în care vazuse lumina zilei, se încheia traiectoria pamânteasca a Elenei Pop Hossu-Longin. Cu o seara înainte a rostit o ultima rugaciune care i-a miscat pe toti cei prezenti la capatâiul ei. A trecut la cele vesnice strângând în mâna o cruce cu indulgenta binecuvântata de Papa de la Roma si chemându-l în ajutor pe Isus.
Elena Pop Hossu-Longin a fost crescuta în spiritul educatiei crestine, greco-catolice, si a avut mare grija de viata sa spiritual-religioasa. Ea tinea postul Sfântului Anton de Padova, novelele Sfintei Tereza de Lisieux, ale Sfintei Bernadeta, carora le pastra cu evlavie moastele. Avea o sticluta cu apa adusa de la izvorul facator de minuni de la Lourdes din care folosea zilnic câte o picatura. De-alungul vietii a sprijinit fundatiile religioase, dupa cum se poate observa si din testamentul sau.

Post Views: 183