Pe vremuri, in preajma zilei de 1 martie, cel mai adesea pe 24 februarie oamenii tineau sau faceau Dragobetele (Ziua indragostitilor, Cap de prima-vara, Logodnicul pasarilor). Probabil ca luna februarie era considerata luna de primavara, iar ziua de 24 februarie era inceputul anului agricol, (uneori ziua iesirii ursului din barlog) Este momentul in care natura se trezeste, pasarile isi cauta cuiburi, iar oamenii intra si ei in rezonanta cu natura.
Dragobete este divinitate mitologica similara lui Eros sau Cupidon si e considerat a fi fiul Dochiei, un barbat chipes si iubaret nevoie mare. Nu bland ca Sf. Valentin ci navalnic, el era la daci zeul care oficia in cer la inceputul primaverii nunta tuturor animalelor. In decursul anilor aceasta traditie s-a extins si la oameni. Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalnesc pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor care se logodesc in aceasta zi. Credinta populara romaneasca spune ca cei care participa la Dragobete vor fi feriti de boli tot anul. Pentru toti insa Dragobete era considerat sarbatoarea dragostei, una de bun augur, pentru toti tinerii in general. De aceea ea poate fi socotita un veritabil Cupidon romanesc.