Descentralizare, auto-nomie, doua cuvinte magice si tinte tot mai putin tangibile pentru cei din administratiile publice locale. Subiecte care constituie un veritabil cerc vicios si totodata, scuze usor de servit si invocat in neputintele multora, ori in lipsurile banesti. In ultima vreme, primarii vor sa se faca tot mai bine auziti in ceea ce priveste asteptarile lor de la aceste vorbe magice fluturate de guvernanti de aproape doua decenii. Si sustin ca desi li s-a promis ca vor avea descent-ralizare in administratie, invatamant, sanatate, nu e chiar asa. Sunt doar „casieri” pentru scoli, sunt doar supervizori ai bunei gospodariri, dar nu au nici o forma de control asupra acestor domenii. Nemul-tumirile lor sunt atatate si de faptul ca au de salarizat de trei ori mai mult personal care activeaza in invatamant decat cel care lucreaza la primarii. Primarii cred ca autonomia le-ar da libertatea de a numi directorii de scoli, si se vad indreptatiti atata vreme cat ei ii platesc. Pe de alta parte, primarii se vad facand ordine si in ograda cadrelor medicale. Ei sustin ca plata prestatiei medicilor de familie de la tara ar trebui sa tina cont de numarul orelor lucrate, nu de numarul de pacienti din liste. Tot la acest capitol, sefii administratiilor locale se intreaba cum poate fi de fapt descentralizarea cand ai de sustinut o unitate spita-liceasca care nu este doar a ta si care deserveste o zona cu pana la sase-opt comune? Primarii mai arata cu degetul si spre asteptarile respon-sabililor cu ordinea publica din comune, pentru ca din bugetul local, edilii au de pus la punct sediile posturilor de politie locale si au de facut rost de lemne ori carburanti pentru incalzire. Cat priveste banii, primarii au multe… boabe, capul de afis tinandu-l sumele mici alocate acum prin legea bugetului. Mai apoi, sunt invocate cotele din impozitul pe salariu, care ar trebui sa se intoarca la domiciliul fiecarui angajat, taxa pe valoarea adaugata, care in multe comune nu a ajuns sa se returneze nici pana la 50% din valoarea colectata, in timp ce pentru capitala depaseste 80%, ori neputinta contractarii de credite din cauza lipsei garantiilor. In tot acest timp, statul se face ca nu pricepe si se ascunde in dosul legislatiei ambigue sau stufoase. Si ca dovada ca li se da… autonomie, primarii sunt lasati sa chibzuiasca si sa duca singuri poverile, in timp ce guvernantii tergiverseaza, de azi pe maine, ori fac urechea suta la problemele din administratiile locale. Pentru ca e mai comod astfel.