Redacția
In documentările mele prin mediul rural am intalnit un ţăran care asemăna asocierea in agricultură cu o nuntă de caini. Dură, foarte dură comparaţie. Adică muşcă fiecare din asociaţie cat poate apoi dispar şi cainii şi căţeaua E frumos? In prezent pămantul lucrat aparţine marilor societăţi agricole, şi cate un petec cat palma ţăranului, ceea ce inseamnă că nu e mult. Mult este pămantul nelucrat, pămantul naţional, parloaga. Mai avem pămant vandut şi celor aduşi de vant, dar cu teşchereaua plină. Pămantul acesta – repet, vandut – dă roade, dar nu pentru romani. Ce strang ia calea exportului, iar noi mancăm „chimicale orientale”. Revin şi zic, aşa ca prostu’ că s-a ales praful de ştiinţa noastră agricolă, ajutată fiind, cu mult sarg de politicienii noştri nepricepuţi. Răul, in prezent a fost făcut de lăcomie şi prostie cu „restituirea in totalitate”, ce a contat că după război s-au făcut improprietăriri celor ce au luptat pe front? Nimic!. Stai să dăm că ţara este bogată. Cum dracu să nu fie bogată că de peste două mii de ani se fură şi incă mai este ce. Domnilor politicieni, uitaţi-vă peste gard, la vecinii noştri din Ungaria şi intrebaţi-vă de ce nu şi-au vandut pămantul agricol. Şi dacă tot vorbim de Ungaria, iată că işi promovează vinul lor in Romania, iar noi şi mă refer la marii producători, stăm cu mainile incrucişate sau precum corbul cu caşacavalul in cioc.
Spuneţi că romanul nu vrea să muncească. Da, hai să fiu de acord. Dar tot romanul spune că peştele de la cap se impute. Dacă aşa-zişii domni politicieni ar munci o lecuţă cu substanţa cenuşie ar găsi soluţii pentru ca pămantul romanilor să rodească şi să aducă bani. Domniile lor, insă, umblă după tunuri, din agricultură nu ies milioanele imediat. Aşa e că nu vă place să munciţi domnilor politicieni?
