Traseismul politic este una dintre tarele clasei noastre politice, tolerat de putere – de orice culoare ar fi – tocmai pentru ca poate sa se foloseasca de politicienii pe care nu doctrina i-a implicat in viata publica. Ieri, deputatul Ilie Morega din UNPR si liberalul Nicolae Joita au trecut in barca PDL, in vreme ce senatorul Mircea Banias a trecut de la PDL si s-a inscris in PC, iar senatorul Iulian Urban a demisionat tot din PDL, fara a intra in alt grup parlamentar. Mutari care au loc la inceputul sesiunii parlamentare si care poarta un singur nume – traseism politic. Daca pentru alesii locali s-a gasit solutia, acestia riscand sa-si piarda functiile daca parasesc barca politica, acest principiu nu se aplica si la legiuitorii tarii. De ce? Daca ar fi fost aceasta interdictie si pentru parlamentari, in 2008 nu s-ar mai fi putut schimba echilibrul dat de votul cetatenilor si UNPR nu s-ar mai fi nascut in subsolurile politicii. In plus, chiar daca cetateanul isi da votul oarecum uninominal pentru parlamentarul sau, o cota din procentul electoral este atribuit si datorita apartenentei politice. Daca tot vorbim de responsabilitate politica, poate trebuia inceput chiar de-acolo, din forul legislativ si, poate, nu s-ar mai fi putut produce atata instabilitate pe scena politica. Dar, sunt prea multi „poate” si, pana la urma, sanctiunea pentru traseism o poate da doar cetateanul. Pana la urma, inconsecventa doctrinara este una dintre picaturile chinezesti care erodeaza increderea in clasa politica.

Post Views: 75