Clara Maniu, mama lui Iuliu Maniu – reprezentanta de marca a miscarii feministe salajene

Familia si formarea profesionala

rn

S-a nascut la 10 ianuarie 1842, în localitatea Bobota, judetul Salaj. Tatal sau, Demetriu Coroianu, era preot greco-catolic în „fruntasa comuna româneasca” Bobota, cum era denumita localitatea în epoca moderna. Mama sa, Iuliana Pop era nepoata protopopului Grigorie Pop din Craidorolt. Acesta din urma decedeaza si Demetriu Coroianu a fost numit protopop de Craidorolt.
În anul 1850, dupa instalarea vicarului Alexandru Sterca sulutiu în scaunul de episcop si apoi mitropolit al Blajului, Demetriu Coroianu a fost numit în functia de vicar al Silvaniei. A ocupat aceasta functie pâna în anul 1873 când a fost avansat canonic de Gherla si, totodata, rector al seminarului teologic.
Clara Coroianu a avut 3 frati: pe Iuliu, autorul intelectual al Memorandului din anul 1892, Lucretia si Sabin. Ea a absolvit cursurile scolii primare si secundare, dar a beneficiat de o educatie aleasa si din familie, o familie cu vechi traditii istorice, o familie de preoti si patrioti români.
Prin legaturile care existau între tatal ei si Simion Barnutiu, care au fost colegi ca dascali la Blaj si colaboratori apropiati, îl cunoaste pe Ioan Maniu, viitorul ei sot. Acesta era nepotul de sora al marelui nostru înaintas salajean Simion Barnutiu, care l-a si întretinut la scoli. Ioan Maniu era absolvent al Facultatilor de Drept din Viena si Pesta, dupa ce urmase 2 ani de teologie. Imediat dupa absolvire a fost numit judecator la Tribunalul din simleu, apoi din 1876 la cel din Zalau. Se pensioneaza în anul 1891 si se stinge din viata pe data de 4 noiembrie 1895, fiind înmormântat în cripta familiei din Badacin.
Clara Maniu s-a casatorit cu Ioan Maniu în anul 1865, iar din fericita lor casatorie au rezultat 9 copii: Scipio (+8 ani); Cassiu, fost avocat, publicist si profesor universitar de drept la Cluj; Elena, maritata cu Ioan Pop, vicar foraneu la Nasaud; Ioan (+7 ani); Iuliu, marele om politic; Sabina (+31 ani); Cornelia, calugarita sub numele de sora Cecilia; Iulia (+9 luni) si Emilia (+8luni).

rn

Presedinta a Reuniunii Femeilor Române Salajene

rn

Pe data de 18 noiembrie 1881, la simleu a avut loc adunarea generala de constituire a Reuniunii Femeilor Române Salajene (R.F.R.S). Scopul reuniunii era „înaintarea învatamântului poporal si al industriei de casa cu deosebita privire la sexul femeiesc din comitatul Salajului”. Cu aceasta ocazie s-au înscris 13 membri fondatori, printre care si Clara Maniu. De asemenea, s-au mai înscris înca 37 de membri ordinari. Au fost alese, apoi, structurile de conducere ale reuniunii, adica biroul si comitetul. În functia de presedinta a fost aleasa, cu unanimitate de voturi, Clara Maniu, iar în cea de vicepresedinta, Maria Cosma, sotia fruntasului politic Andrei Cosma. Clara Maniu a îndeplinit aceasta functie nu mai putin de 16 ani, pâna în anul 1897. Sub conducerea ei reuniunea a desfasurat o activitate culturala deosebita.
În anii care s-au scurs pâna la izbucnirea primului razboi mondial, membrele reuniunii au desfasurat o bogata si rodnica activitate cultural-educativa, pe linia învatamântului casnic, luând parte, în acelasi timp, la marile manifestari nationale organizate în Salaj si în cuprinsul Transilvaniei.
Din anul 1885 s-a luat hotarârea ca adunarile generale ale reuniunii sa nu se mai tina în orase, deoarece aici existau români putini, ci sa se mearga în sate, în mijlocul femeilor de la tara, unde se simtea o nevoie acuta de raspândire a actului de cultura românesc. Astfel, s-au bucurat de un mare succes adunarile generale ale R.F.R.S. de la Basesti (1885), Buciumi (1887), Treznea (1889), Supurul de sus (1890) sau Bobota (1892).
De multe ori adunarile generale ale R.F.R.S. se desfasurau în aceeasi localitate si în aceeasi zi cu cea a despartamântului simleu al Astrei. Aceste evenimente au reprezentat adevarate sarbatori cultural-nationale românesti.
Poate cea mai mare realizare a reuniunii, în perioada cât a fost condusa de catre Clara Maniu, a fost acea a înfiintarii unei scoli românesti de fete la simleu, în anul 1888. Aceasta scoala unde erau educate tinerele fete se gasea sub conducerea si administrarea reuniunii. Ca nu a fost o întreprindere usoara stau marturie numeroasele memorii pe Clara Maniu si Andrei Cosma, directorul scolii, delegat din partea reuniunii, le-au înaintat inspectorilor scolari si ministerului de resort.
Alte importante realizari au fost înfiintarea unei biblioteci si a unui muzeu al reuniunii, prin care se dorea pastrarea portului si a identitatii românesti. De asemenea, au fost împodobite bisericile. tarancele si fetele din satele românesti au fost învatate sa tese, sa coase, sa devina harnice gospodine si bune mame.
Ca marturie a harniciei si destoiniciei Clarei Maniu si a celorlalte femei din cadrul reuniunii sta scrisoarea adresata lor (Clarei Maniu, Emiliei Pop si Mariei Barboloviciu) de catre Vasile Alecsandri, bardul de la Mircesti, în luna ianuarie 1884. Iata doar câteva frânturi din aceasta scrisoare: „(…) Damele din Salagiu, fac parte din aceea pleiada de bune patrioate, care înteleg înaltimea menirei lor si vor sti a o îndeplini pasind pe urmele Matroanelor din Roma, mame atâtor oameni nemuritori. Va rog dar respectabile Doamne, sa primiti pentru Dvoastra si totodata sa binevoiti a esprima On. Dame din Salagiu simtirile mele de adânca recunostinta pentru nobilul îndemn.
Binevoiti, Va rog a-mi permite sa ofer Onor. Dvoastre Asociatii colectia întreaga a operelor mele. (…)”. Asadar, marele nostru poet avea numai cuvinte de lauda la adresa femeilor din Salaj si, mai mult, îsi dona colectia întregii sale opere pentru R.F.R.S. Se pare ca întreaga biblioteca a reuniunii, printre care si valoroasa opera a lui Vasile Alecsandri ar fi disparut în anii tulburi ai primului razboi mondial.
În anul 1897, la adunarea generala a R.F.R.S. de la Unimat se alegea un nou comitet de conducere. Biroul de conducere se alegea pe un mandat de trei ani. Clara Maniu se gasea la al saselea mandat. Datorita faptului ca înainte cu 2 ani îi murise sotul si se deplasa mai greu la sedintele reuniunii s-a luat decizia de a alege o noua presedinta. Astfel, Maria Cosma, nascuta Dragos, sotia lui Andrei Cosma, care pâna atunci îndeplinise functia de vicepresedinta, a fost aleasa, cu unanimitate de voturi, în functia de presedinta a R.F.R.S..

rn

Familia Maniu a locuit în Zalau 15 ani

rn

Imediat dupa înfiintarea Comitatului (judetului) Salaj, în anul 1876, la Zalau se stabilesc si câteva familii românesti, în special functionari. Printre acestea s-a numarat si familia Maniu, Ioan Maniu fiind transferat în postul de judecator la Tribunal.
La Zalau au botezat-o pe Cornelia, nascuta pe data de 22 aprilie 1876 la simleu. La Zalau li s-au nascut doua fiice, Emilia si Iulia, care din pacate au decedat la scurt timp dupa nastere. Tot la Zalau a decedat si fiul lor Ioan, care era mai mare cu doi ani decât Iuliu Maniu.
În anul 1886 familia Maniu are parte si de un eveniment fericit. Fiica lor Elena, care avea 17 ani s-a maritat la Zalau, pe data de 30 august, cu Ioan Pop, viitor vicar al Nasaudului, la vremea respectiva profesor de teologie la Gherla, unde era profesor-canonic si Demetriu Coroianu, prin intermediul caruia s-au cunoscut.
Locuind la Zalau si-au înscris copii la scolile de aici. Astfel, fiul cel mare Cassiu a absolvit clasa a IV-a primara la Zalau. Cursurile liceale le-a început la Cluj, la catolici, dar dupa un an se transfera la Colegiul reformat din Zalau. si la Zalau va sta doar un an, absolvind ultimele doua clase liceale la Nasaud, în anul 1885. Se pare ca la Zalau a intrat în conflict cu profesorii de la Colegiul reformat, datorita crezului sau românesc.
Fiul lor Iuliu a urmat cursurile scolii gimnaziale din Blaj, dupa care a absolvit Liceul reformat din Zalau, unde si-a obtinut bacalaureatul, în anul 1890. Asadar, marele om politic Iuliu Maniu a absolvit cursurile liceale la Zalau, reusind sa faca o impresie deosebita într-un liceu eminanente unguresc, dar în care baza era cultura si civilizatia antica greaca si romana, dupa cum reiese din cursurile pe care le-am descoperit în fondul Colegiului reformat existent la arhivele din Cluj.
Desi erau stabiliti în Zalau, familia Maniu se implica în continuare în viata cultural româneasca salajeana, care îsi avea centrul în simleu Silvanei, Clara Maniu îndeplinind functia de presedinta a Reuniunii Femeilor Române Salajene, dupa cum am vazut mai sus.
Familia Maniu a locuit în Zalau pâna în anul 1891 când, bolnav fiind, Ioan Maniu se pensioneaza si se retrage la Badacin. Îsi deschide un cabinet de avocatura la simleu, având-o ca secretara pe fiica sa Cornelia Maniu. Ramâne, în continuare, si jurist consult al bancii „Silvania” din simleu.

rn

În timpul Primului Razboi Mondial si a prizonieratului

rn

Marele Razboi a afectat-o si pe Clara Maniu, care-si vedea mobilizat fiul Iuliu pe front desi împlinise vârsta de 42 de ani. De asemenea, nepotul Matei Pop a sfârsit pe frontul italian, iar ramasitele lui vor fi aduse si înmormântate, în 1926, în cripta familiei de la Badacin. Dar, la sfârsitul razboiului familia Maniu si-a adus contributia la realizarea Marii Uniri. Fiul sau Iuliu Maniu a fost unul dintre artizanii acesteia. De asemenea, fii sai, Cornelia si Cassiu Maniu au participat la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia si au semnat Unirea, în calitate de deputati alesi. La fel si nepotul sau, Ionel Pop, care a fost ales unul dintre cei 8 secretari ai Adunarii Nationale de la Alba Iulia.
Dupa fixarea noii linii de demarcatie, populatia româneasca din zona simleului a trait câteva luni sub teroarea instaurata de bandele maghiare bolsevizate. Sub pretextul cautarii unor arme, pe data de 18 februarie 1919 în localitatea Badacin, perchezitioneaza casa Clarei Maniu, iar la simleu îl aresteaza pe vicarul Alexandru Ghetie, acesta fiind eliberat numai la insistentele comandamentului român din Zalau.
În acest context, în noaptea de 15/16 aprilie 1919 începe ofensiva maghiara, oprita si respinsa însa de catre armata româna. Dupa cum banuise Iuliu Maniu, bolsevicii maghiari aresteaza pe mama sa, Clara, pe sora sa, Cornelia si pe varul sau, Romul Erdely. Despre aceste evenimente, Clara Maniu relata ulterior urmatoarele: „Oamenii furiei bolsevice au venit sa ne duca, sa ne porneasca pe drumul Calvarului rostind porunca: În numele curtii martiale sa ne urmati! (…) Sosite la simleul-Silvaniei, ne-au condus înaintea Curtii martiale pentru interogatoriu. Întrebari banale, forme improvizate sa-si poata îndeplini mandatul de a ne porni la drumul socotelii lor, spre Capitala inamica. (…) Se nizuiau sa ne ridice cu graba ca ostateci, ca pe urma cari vom scapa cu viata, sa ne elibereze în schimbul oamenilor lor ramasi aici”.
De la simleu, într-un vagon de vite, au fost dusi la Debretin, unde vor si înnopta, orasul fiind, dupa cum spunea Clara Maniu, „dupa o sângeroasa ciocnire între cetateni si oastea bolsevica”. Bandele bolsevizate îi înjurau si îi amenintau cu pumnii, având noroc cu un capitan din escorta care-i apara „desi era dintre cei mai rabiati, împovarat cu multe crime, soartea familiei lui ramasa în Ardeal îi calmase ura”. A doua zi ostaticii au fost transportati la Budapesta si internati într-un hotel.
Dupa cum era de asteptat, arestarea familiei lui Iuliu Maniu provoaca reactia autoritatilor române, atât civile cât si militare, la cel mai înalt nivel. Însasi prim-ministrul României, Ion I.C. Bratianu îi cere liderului comunist de la Budapesta, Bela Kun, într-un ultimatum înaintat acestuia pe data de 6 mai, printre altele, sa elibereze prizonierii de razboi. În cele din urma se ajunge la un consens, cele doua armate beligerante urmând sa efectueze schimbul de ostatici. Astfel armata bolsevica maghiara este de acord sa înapoieze pe Clara Maniu cu întreg personalul ce o întovarasea, daca în schimb comandamentul român elibereaza pe tatal lui Bela Kun, mama si rudeniile lui aflate la Sibiu.
În capitala ungara dupa cum relata Clara Maniu era o „atmosfera de groaza si urgie. Zi de zi tot mai apriga deveni turbarea lor (a trupelor bolsevice maghiare) (n.n); conducatori de ai statului maghiar, magnati, demnitari publici de stat si de stiinta si arta erau aruncati în Dunare, sau în pivnite ticsite de cadavrele aparatorilor statului”.
Când se da citire catalogului pentru schimbul de ostatici care urma sa aiba loc, din acesta lipseau numele lui Valentin Coposu, Valer Ancean si al lui Vasile Pop, însa în urma interventiei hotarâte a Clarei Maniu vor fi eliberati toti ostaticii din “lotul simleu”.
Grupul de ostatici sunt trimisi în tara cu un tren special, acesta ciocnindu-se în gara din Oradea de un tren militar blindat. Spre marea bucurie a ostaticilor trenul era românesc si transporta Familia Regala si suita sa în vizita pe care tocmai o efectua în Transilvania, în teritoriile românesti recent eliberate. În aleasa suita se gasea si presedintele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Iuliu Maniu care îsi reîntâlneste în aceasta împrejurare, mama, sora, rudeniile si prietenii care fusesera internati în Ungaria. Acest moment al întâlnirii dintre mama si fiul ei care în multe momente a crezut ca poate nu o va mai revedea niciodata, a fost un moment foarte emotionant, lacrimile de bucurie ale celor doi contopindu-se „într-o calda îmbratisare”.
Astfel, se încheia într-un mod fericit acest calvar al ostaticilor, el nefiind mediatizat de presa vremii si datorita faptului ca tocmai în aceasta perioada avea loc vizita Familiei Regale în Transilvania, care a constituit un eveniment de mare însemnatate istorica pentru românii din Transilvania.

Ultimii ani de viata

rn

Clara Maniu si-a petrecut ultimii ani de viata la Badacin unde era vizitata des de catre fiii si nepotii sai. În ziarul Gazeta de Dumineca gasim numeroase relatari despre vizitele fiului sau, Iuliu Maniu, la Badacin, în special cu ocazia sarbatorilor religioase. A avut fericirea sa-si vada fiul ajuns presedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei si apoi, în anul 1928, prim ministru al tarii.
Pe data de 29 iulie 1929, la orele 10, „provazuta dinainte cu sf. daruri ale cuminecaturii si a maslului”, Clara Maniu trece la cele vesnice, la venerabila vârsta de 87 de ani, din care 34 de vaduvie. Slujba de înmormântare a fost celebrata de episcopul Iuliu Hossu, asistat de aproape 30 de preoti. Au luat parte la înmormântare toti fruntasii vietii publice din Ardeal si numeroase delegatii ale organizatiilor de femei din Transilvania. De asemenea, a fost prezenta întreaga comuna Badacin, precum si numerosi tarani din comunele învecinate. Au trimis telegrame de condoleante inclusiv membrii Familiei Regale.
În cuvântul rostit la catafalc, fruntasul politic salajean Alexandru Aciu sublinia, printre altele, ca mormântul Clarei Maniu „va fi în viitor cel mai scump loc de pelerinaj pentru toti cari vor cinsti demnitatea si eroismul glorios al femeilor române".
În concluzie, se poate afirma faptul ca Clara Maniu a fost o mare personalitate a Salajului, o reprezentanta de seama a miscarii feministe transilvanene de la sfârsitul secolului XIX si început de secol XX. Dar, în primul rând a fost o mama model, care a dovedit ca se poate îmbina, în mod fericit, cariera profesionala cu viata de familie, ceea ce în acele timpuri nu era tocmai usor. A fost un exemplu de moralitate si un model demn de urmat pentru generatia noastra si de aceea credem ca avem o datorie morala de ai cinsti memoria si a vizita, din când în când, mormântul familiei Maniu din Badacin, unde în multe perioade ale epocii moderne si în perioada interbelica s-a decis istoria tarii.