Chiar daca este invocata criza in favoarea celor care iau cu asalt padurile in cautare de ciuperci (hribe, copite, matarci), acest fapt nu se sustine decat in proportie de vreo zece la suta. De cand e lumea lume, padurile Salajului au fost batute de culegatorii de ciuperci; unii pentru indestularea stomacului, altii pentru comercializare, multi si pentru una, si pentru alta.

Recent am primit cateva telefoane de la proprietari de paduri de pe Valea Somesului, prin care ni se sesizeaza ca padurile lor, proprietate privata, sunt bantuite de culegatori de ciuperci, in majoritate tuciurii. Acelasi fenomen se intampla si in zona comunei Creaca, ori in padurile din zona Sagului. Ciupercile sunt apoi valorificate la centre de colectare, infiintate ad-hoc prin comune de catre anumite firme, si apoi iau drumul exportului. Astfel de centre gasim la Galgau, Jibou, Cormenis, Soimus, Sag etc., care scad sau maresc pretul kilogramului de ciuperci de padure dupa principiul cererii si ofertei. Acum doua saptamani un kilogram de ciuperci clasa intai era achizitionat cu 20 de lei, la sfarsitul saptamanii trecute cu 10 lei, iar la inceputul acestei saptamani, imi spunea Calin Pocol din Lozna, „achizitionam cu 6 lei kilogramul, pentru ca e o abundenta de ciuperci dupa ploile din zilele trecute”.
Revenim la sesizarile proprietarilor de paduri nemultumiti ca le sunt asaltate padurile de culegatorii de ciuperci. Exista un Ordin Ministerial nr 322 din 2000, care reglementeaza conditiile in care se pot recolta si valorifica ciupercile comestibile. Astfel, potivit prevederilor acestui ordin, persoanele juridice si persoanele fizice care desfasoara activitati de recoltat ciuperci comestibile „sunt obligate sa aiba acordul proprietarilor sau al administratorilor de terenuri pentru a avea acces si a putea recolta aceste resurse. Acordul proprietarilor si al administratorilor poate fi un contract, o convorbire sau orice fel de alta intelegere intre parti”. Dar cine verifica astfel de acorduri? Seful Ocolului Silvic din Zalau, Florin Todea, spunea ca nu exi-sta posibilitati de a pazi ciupercile de culegatorii ocazionali sau permanenti. Numai ca angajatul ocolului, padurarul, platit de proprietari pentru paza padurii, i-ar putea lua la trei pazeste pe cei care calca pe domenii ce nu le apartin. In Austria si Germania asa se procedeaza.
Autorizatie de mediu pentru culegatori
In aceeasi ordine de idei, Ordinul Minsterial 322 din 2000 prevede ca persoanele fizice si persoanele juridice care recolteaza plante (in cazul de fata ciuperci) din flora salbatica, vor solicita autorizatie de mediu pentru recoltare, care se obtine de la Agentia de Mediu din judetul in a carui raza se face recoltarea. Autorizatia se elibereaza pe numele membrilor de familie precizate de solicitant in cererea de autorizatie. Potrivit lui Radu Hideg, din cadrul Agentiei pentru Protectia Mediului Salaj, in acest sezon au fost eliberate 14 autorizatii din care 13 pentru recoltat ciuperci comestibile si una pentru recoltat melci. Toate cele 14 autorizatii au fost solicitate de persoane juridice (firme care culeg, achizitioneza si exporta ciupercile). Despre persoane fizice nici vorba. Doar nu o sa solicite cetele de tigani care bat padurile in lung si-n lat autorizatie de mediu.
Ignoranta – cauza reala a intoxicatiilor
In primaverile si toamnele ploioase, cand ciuperci sunt din belsug, creste si numarul accidentelor de intoxicatie cu ciuperci otravitoare. Cazurile in care datorita unei ciuperci otravitoare au decedat familii intregi nu sunt izolate. Numai in acest weekend, la Spitalul de Urgenta din Zalau au fost aduse cinci persoane intoxicate cu ciuperci otravitoare, dintre care trei copii. Un copil de 13 ani se afla in stare grava si a fost trimis la Cluj-Napoca. Singura cauza reala a intoxicatiilor grave cu ciuperci este ignoranta. Simpla experienta, fie ea si indelungata, nu scuteste de accidente. Exista numeroase ciuperci care isi schimba intr-o oarecare masura aspectul, devenind asemanatoare cu alte specii. Teoria „incrucisarii cu spori intre ciupercile comestibile si cele otravitoare” (e ca si cum din polenul de trandafir si gineceul unui mar s-ar naste un mar-trandafir sau un trandafir-mar) este cu atat mai absurda cu cat este mai des vehiculata de catre medici sau de catre autoritatile sanitare. De fapt , efectul acestei afirmatii este invers, fiindca mai putin descurajeaza si mai mult disculpa orice iresponsabilitate a culegatorului. Ciupercile atacate de limacsi sau de catre insecte nu sunt toxice.

E bine sa stiti
Daca ati cules ciuperci de padure si nu sunteti siguri de ele, le puteti verifica sau diminua din toxicitate prin urmatoarele procedee mai la indemana:
La contactul dintre o ciuperca otravitoare si un obiect de argint (de obicei un tacam), acesta din urma se innegreste. Innegrirea argintului este determinata de degajarea hidrogenului sulfurat.
Daca se gatesc si se tin ciupercile in otet acestea isi pierd toxicitatea.
Prin aruncarea apei in care s-au tinut ori s-au gatit ciupercile, se micsoreaza toxicitatea acestora.

Post Views: 123