Chipuri de-ale libertății

Dragi cititori, întregul glob este divizat în grupuri care ”se bat în înțelesuri diferite”, cu privire la conceptul de libertate. Există o sumedenie de viziuni vizavi de această noțiune, dar puțini stăm să reflectăm dacă ceea ce considerăm noi a fi libertate este adevărata libertate. Așadar, care este pentru noi libertatea autentică?

”Libertatea nu e dreptul nostru de a face ce vrem, ci oportunitatea de a face ceea ce este corect”, ne dezvăluie Peter Marshall. ”Omul liber este acela care nu are nevoie să spună nici o minciună”, afirma Nicolae Iorga. ”A fi liber înseamnă, înainte de orice, a fi responsabil”, ne explica Mircea Eliade, dar o responsabilitate înțeleasă corect. ”Căci voi fraților, ați fost chemați la libertate, numai să nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului”, ne îndeamnă apostolul Pavel în scrisoarea către galateni, în timp ce filosoful Petre Țuțea asemăna libertatea cu o ”frânghie agățată de undeva de sus”, pe care te poți urca la cer, sau pe care ”poți să cobori în întuneric”.

Părintele Arsenie Boca ne lămurește că Dumnezeu este singurul care deține ”condițiile absolute ale cunoștinței”, fără să constrângă libertatea de mișcare a omului, de aceea, cunoscând absolut, El ne-a dat legile existenței, dar și primejdiosul liber-arbitru. Cei care rămân în spectrul rosturilor divine, experimentează adevărata libertate – ”legi care nu sunt tiranice și supuneri care nu sunt sclavii”, iar cei care merg împotriva firii își viciază libertatea și devin infirmi.

Limbajul verbal și non verbal actual este doldora de lozinci și imagini ce îndeamnă la un soi de libertate care este de fapt o ”eliberare” de tradiție, dogmă și firesc, când acestea ar trebui să fie principala noastră căutare. În lucrarea ”Desfințarea omului”, renumitul profesor C. S. Lewis ne dezvăluia că, în cultura din Europa și America de Nord, a apărut o nouă interpretare profund greșită a libertății religioase, care este confundată cu libertatea de a alege. ”Alegerea”, ne spune Lewis, este idolul epocii noastre – într-o epocă pluralistă, toată lumea are dreptul de a alege, inclusiv propria religie. Dar această viziune, conchide scriitorul, este o înțelegere total distorsionată a libertății religioase, deoarece ”religia se referă în mod necesar la căutarea adevărului”, iar asta este cea mai mare obligație morală!

Marcus Tullius Cicero susținea că ”prima datorie a omului este aceea de a căuta adevărul”, în timp ce Petre Țuțea desemna știința ca fiind ”sediul utilului”, arta ”sediul plăcerii”, iar religia ”sediul adevărului”. ”Caracterul îi dă omului libertatea interioară”, ne asigură Titu Liviu Maiorescu, iar ”cei care vor renunța la libertatea esențială pentru a dobândi o fărâmă de siguranță pe moment nu merită nici libertate, nici siguranță”, interpelează Benjamin Franklin.

Așadar, oameni buni, filonul libertății autentice este angajamentul continuu de a căuta binele, adevărul și frumosul și de a rămâne în aceste sfere, altfel devenim cu toții sclavi ai propriilor fasoane. Este o datorie imperativă să descoperim adevăratul chip al libertății, să căutăm adevărurile obiective și să nu ne construim libertatea după interpretările subiective.

Vă invit la reflecție!