Redacția
Principala cale de transmitere a multor boli şi dăunători la cartof o constituie sămanţa de cartof. Azi vă prezntăm trei dintre bolile periculoase ale cartofului.
Mana cartofului produsă de ciuperca Phytophthora infestans este cunoscută ca un parazit foarte agresiv. Tuberculuii infectaţi cu această ciupercă reprezintă principala cale de transmitere a ciupercii de la un an la altul. Spre deosebire da atacul pe foliaj şi tulpini, atacul pe tubercului este invizibil in timpul vegetaţiei. mana se propagă rapid şi in depozit. Chiar dacă tubercului de sămanţă infectaţi pot să nu manifeste simptome vizibile in depozit, in momentul cand ajung să fie plantaţi devin sursă de infecţie. Măsurile de prevenire a infecţiei constau intr-o igienă fitosanitară riguroasă, rotaţie adecvată (3-4 ani), soi de cartofi relativ rezistent la atacul ciupercii, evitarea solurilor cu exces de umiditate.
Rizoctonioza produsă de ciuperca Rhizoctonia solani este o altă boală care afectează culturile de cartof la inceputul sezonului. Plantele de cartof pot fi atacate in orice stadiu de dezvoltare, iar localizarea infecţiei are loc sub nivelul solului. pe tulpini şi stoloni apar leziuni de culoare brun inchis. la atacuri timpurii boala duce la o răsărire neuniformă şi la golurile in cultură. Plantele de cartofi bolnave produc tuberculi mici sau deformaţi. Transmiterea ciupercii de la un an la altul se realizează prin tuberculuii de sămanţă infestaţi. Eliminarea de la plantare a tuberculilor cu scleroţi, plantarea la mică adancime la o temperatură a solului de peste 6-7 grade Celsius sunt cateva dintre măsurile de reducere a incidenţei acestei boli. Se recomandă utilizarea unor fungicide sau insectofungicide pentru tratarea tuberculilor inainte de plantare.
Bacteriile prezente in tuberculiii de sămanţă au şi ele un efect negativ asupra răsăririi cartofului. O bacterie cu un rol important in sănătatea culturilor de cartof şi mai ales in răsărirea plantelor este Erwinia corotovora, agentul patogen care produce putregaiul umed a tuberculilor şi innegrirea bazei tulpinii. In condiţiile de la noi, bacteria nu supravieţuieşte de la un an la altul in sol. Singura sursă de infecţie o reprezintă materialul de plantat contaminat sau infectat. in cazul atacului după răsărire plantele răman mai mic, au foliajul ingălbenit, foliolele răsucite, veştejite.. Innegrirea bazei tulpinii se deosebeşte uşor de alt boli care produc răsucirea frunzelor prin faptul că in acest caz plantele se smulg uşor, iar tulpina reprezintă un putregai negru umed ce pleacă de la tuberculul mamă care este putrezit.
